Buna ziua.
Azi, baiatul meu, Cornelus, clasa a patra, a venit bucuros, putin prea bucuros, de la scoala:
-Tati, tati, fetele au gasit iarba care te face sa te simti mai usor. „High.”
-Cine?
-Si Ileana, si Viorica. Si acum sunt foarte fericite!

Acum eu, ca parinte, am cateva intrebari:

  1. De unde iau domnule fetele astea la liber, „iarba care te face sa te simti mai usor?”Am luat si eu de cateva ori la liber, dar a fost nevoie sa merg pana in Amsterdam pentru asta.
  2. Atat de mult a evoluat scoala asta, domnule, de pe vremea noastra? Noi nu aveam voie la liber nici sa culegem castane. Daramite sa…
  3. Cam cu cat vinde Ileana cosul de iarba de pret?
  4. In loc de corn si lapte se dau acum prajituri din acelea brownie, ca in Amsterdam? Ca as mai face o data clasa a opta.
  5. Va rog mult sa ii spuneti si Vioricai cum se chema iarba, ca vad ca e total nedumerita. Maria se cheama, draga. Maria!

Parintele lui Cornelus, si el in cautarea ierbii magice

FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

aaa

5 Comentarii la “Mai avem nevoie si de iarba.

  1. Alina says:

    Buna ziua! Poza si lectia dupa care ati scris articolul e din abecedarul de clasa intai de prin anul 1987. Cred ca baiatul din articol a cautat prin beciul mamei sale… De ce nu informati corect lumea, adaugand la finalul articolului si sursa pozei? De ce nu ati postat toata pagina fin abecedarul respectiv? Finalul moralizator al povestii era cu totul altul! Dezamagita sunt! Nu sunteti mai presus decat alti jurnalisti care dezvaluie doar jumatate de adevar sau care prezinta lucruri in mod denaturat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *