… si de data asta a nascut doi parinti, dupa chipul si asemanarea ei. Si parintii aia prosti s-au gandit asa: „ce nu fac eu pentru fericirea la copilu’ meu? Vreau Pardailan piscine? Ii face tata piscina! Sa iasa din ea direct din sufragerie! Si care sa moara vecinii vecinii ca ei n-are.”


Ce ar mai fi de adaugat?
Daca stiti pe unde se afla minunea, va rog sa dati de veste.
Mai intai trebuie sa il salvam pe baiat de prostia parintilor lui. Cine stie, poate le trece prin cap sa puna si instalatie de valuri…
Apoi, mi-e tare teama ca daca il gaseste tanti Firea prima o sa il premieze pentru „cel mai frumos balcon”. Punem pariu ca e in stare?
Nu puneti! Pierdeti.

TRANSPORT GRATUIT -„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu IliutaCosta 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

rddw

2 Comentarii la “Mama prostilor e mereu gravida.

  1. Cucubau says:

    O greseala in postarea initiala pe feisbuc: presiunea asupra peretilor de sticla nu e „imensa” pt. ca inaltimea coloanei de apa este mica (nu mai mult de 50cm).
    Raman insa (cca) 4m x 1.20m x 0.5m = 2.4 mc (tone) de apa…. 🙂

    Da-mi place comentariul cu tzatza FiiRea – ar fi in stare sa premieze ideea

  2. Emi says:

    Poza e din Turcia (nu am retinut orasul) si a fost virala acum o saptamana si ceva pe 9gag. Presiunea aia imensa se distribuie in mod ciudat si uniform cum NU ati invatat la fizica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *