A venit cu ciparea in sat!

14519731_1769497776653948_8681990963109350638_n

Bucete de tlandafili.
Baieti, sa ii mai trimiteti si cate o pagina de carte. O introduceti subversiv acolo, in loc de ambalaj. Poate, poate… citeste cate o litera pe zi. Usurel, in ritmul ei!
14432960_1383753561652674_8430939289592813407_nMinunea era daca in lubenita aparea chiar Minune. Dar e prea mare pentru el, am auzit ca prefera sa apară in pere.


14494680_2120974668126688_1953890346969444845_nNe vedem la anu’ pe vremea asta. Sper sa reusesc sa gasesc o traducere. Sanatate multa!

14469123_1266024216763315_1523309304_n.png

Tinuta de manastire, sezonul vara-toamna 2016. Esti prea imbracata, sa iei niste pantaloni scurti la intrare!

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliutacronicipebune

14463908_1295508223815530_1643457981_n.pngStiu ca ai patru carti cu tine, patru pacalici, dar ultima… chiar nu stiu care este.

14429384_1459308167419229_383324939_n.png

Inca doua poze din astea, cu tocurile pe perete, si trebuie sa chemi zugravul. Baieti? Puteti sa lucrati linistiti la ea acasa, totul e sa nu ii dati jos tencuiala.

 

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu. Creierul său nu funcționează până ce alcoolul nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *