Mare e gradina facebook! (ep. 141)

 

 

Eu cred ca ai vrut sa scrii: „Sunt fata pe care toti o au, chiar daca nu toti o vor!”
Dar… e parerea mea.

Sau: „ma ofer sa ma angajez manechin de vitrina. Stiu ca nu iau bani, dar macar se uita baietii la mine si vor sa ma cumpere. Am redukere!”

Sa anceapa odata desartirea! Sper sa mergeti amandoua in locuri fara semnal la telefon si, pana va intoarceti, sa va dezactiveze astia conturile de facebook. Sper si eu…

Schimba si tu directia! Ia-o dupa fetele de mai sus, te rog!

„Am niste unchi cu cel, kare ma mai lasa si kade. Daka avetz vr-o oferta… Csf,. n-ai csf, unchi am, skoala nu ie. Daka ash avia neuroni makar cate unchii am…”

FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)

Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

FRAGMENT:
…

„– Se alege praful de tot ce am făcut atâția ani!  urla viitorul socru.
Rahat, e dramatic! Adică, de ce se alege praful? De toată educația pe care a dat-o fiicei lui!
E clar, știu ce a găsit la baie: bilețelul XXX pe care i l-am scris Ameliei după o noapte de toropeală și de dragoste până la epuizare. Sper să nu fie ăla cu asocieri între corpul ei și formele de relief. Faza cu defileul era chiar prea mult pentru orice om. Faptul că Voievodul e încă în viață și nu a făcut atac de cord îmi spune că totuși nu a găsit bilețelul.
Amelia bea o gură de cafea și mă privește speriată.
Îi tremură rău buza de jos, iar ochii sunt ca două țevi de tun. Mă urăște! De parcă aș fi făcut copiii ăia singur!
– Domnule Tati-Bu… Domnule Colonel, de ce spuneți asta? De ce se alege praful de tot? îmi fac curaj.
Amy e exact ca o găină dusă la tăiat, iar eu ca un curcan în care cineva a înfipt deja cuțitul.
Mă așez lângă Amy și îl privim. Drept în ochi, exact ca în fața plutonului de execuție. Noi doi, la zid, curajoși. El, cu intenții criminale, gata să apese pe trăgaci. Tensiunea este insuportabilă. O iau de mână pe Amelia. Liniște.
Colonelul scoate piedica, adică își trece mâna peste tâmplele grizonante. O strâng de mână pe Amy. Măcar dacă murim, să murim împreună. Ca în filmele de război.
Scoate cutitul…”

 

 

 

Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele

FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.