Zau ca nu e ceva mai trist. Un nepot vrea sa isi vada bunicul, aflat pe patul de moarte. Acum, orice ar fi facut nepotul ala la viata lui: a furat, a vorbit prostii in public, s-a culcat cu cine nu trebuie, chiar nu imi pot imagina vreun motiv pentru care sa nu il lasi.
Casa Regala, condusa acum de abilul principe cu nume de fruct, a considerat de cuviinta sa il tina la usa pe Printul Nicolae.
Asta este momentul in care iti dai seama ca la Casa Regala Cioaba nu s-ar fi intamplat asa ceva. Oricat s-at fi certat intre ei Cioaba si Sighisoara, oricat s-ar lua la tranta in casoaia cu turnulete, cand ies in public sunt numai miere. Cioaba isi imbraca treningul bun, Sighisoara isi ia fusta rosie si cocoseii la gat, iar ei zambesc! Bai, zambesc! Si niciun nepot de-al lor nu e alungat de acasa, terfelit, dezmostenit…
Rufele, in familia Cioaba, se spala in familie.
Ei bine, la Casa Regala condusa acum de Duda, mare principe, apar dezmosteniri, copii alungati, mizerii. Iar acum, cel mai jenant moment al anului, cand  Nicolae a batut la poarta si nu a fost lasat sa isi vada bunicul moribund.
Majestatea sa Regele Mihai nu merita mizeria asta. Imaginea monarhiei romanesti nu trebuie patata cu dudismele astea.  E o mizerie care ma face sa spun: dupa ce va pleca dintre noi Regele Mihai, Casa Regala nu va valora nici cat o ceapa degerata, pentru mine.
Rusine!

.

PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliutacronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.

Fragment:
„Mă întâlneam cu Maria în fiecare seară în scara blocului.
Îmi povestea cum o să fie în America, cum o să-l întâlnească pe Mickey Mouse, iar eu lăcrimam și îi puneam mâna pe fund.
Îmi promitea că o să îmi scrie atunci când va ajunge scenaristă la Hollywood, iar eu îi strecuram mâna pe sub tricou. Îmi promitea că o să ne vedem peste maxim un an, când o să vină în țară, iar eu căutam să tacă pentru a o putea săruta cu limba.
În ultima seară…
– Mâine dimineață am avion. Zburam mai întâi la Paris…
Am înghitit în sec și i-am mângâiat sânii cu ambele mâini.
Ba chiar am continuat să o fac, trist și apăsat, când pe lângă noi a trecut domnul Marinache. Nu îi mai păsa, nu mai avea nicio reputație de apărat.
La plecare m-a sărutat cu limba.
– Nu fi trist, da?! O să ne vedem, mă amăgește.
– Sigur, dacă zici tu. Dar nu te pot lăsa pe tine în țară și să plece doar ei?
Mi-a pus degetul pe buze, apoi mi-a înghițit limba flămândă.
Ultimul sărut.
– Băiețică, plec să termin bagajele. Uită-te pe geam. Uită-te… și azi.
M-am rușinat. Să ce? Ea știa că o urmăresc?”

 

 

Lasă un răspuns