Mos Niculae a trimsi un comunicat oficial: „In seara de 5 spre 6 am aterizat in casa numitei Olguta Vasiescu, intentionand sa ii pun in ghete ce a cerut: „o preche de catuse roz, un bici de piele, un microfon din ala de care are si Carmen si patru baterii.”
Cand am ajuns la ghete, era si intuneric, m-am taiat grav la mana stanga. Aste incaltari sunt adevarate arme, in p… mea!
La anu’ nu mai vin in Romania! Am mai zis eu asta acum 20 de ani cand am lesinat dupa ce am mirosit cizmele lui Miron Cozma, dar de data asta chiar ma tin de cuvant.”
Cum si-a luat Olguta pantofii? Intr-un magazin de incaltaminte din Bruxelles.
Olguta: Hellou, hai do iu do do? Spik french?
Vanzatoare: Yes, doamna Olguta. Dar e ok, puteti sa parlitzi in romaneste, ca-s din Craiova.
Olguta: No, nici vorba! Am luat o gramda de lectii de inglish si acum vorbesc inglish!
Vanzatoare: Bagati inglish!
Olguta: Ai… uant… I nid…
Vanzatoare: Asa…
Olguta: Foot!
Vanzatoare: Inteleg. Nu ar trebui sa fie o problema.
Olguta: Ai nid two foot!
Vanzatoare: Aici exista niste baieti, doamna. 100 de euro si se rezolva. Sunt ca aia de la Chippendales, doar ca vin acasa.
Olguta: Not, not! Ai really nid foot! Foot din aia cu lame. Cu Bic! With Bic!
Vanzatoare: Aoleu, din astia cu taiat ca in 50 Shades nu stiu.
Olguta: Not, not, fai! Adica phey! Vreau sa merg la patineishon.
Vanzatoare: Aha! Ce?
Olguta: Sa patinez, fa! Patineishon! Am vazut un icecream mare in Bruxelles si mie imi place patineishon de mica, de cand ingheta lacul in Craiova. Za leic in Craiova.
Vanzatoare: Doamna Olguta…
Olguta: Domnisoara Olguta! Vreau patieishon pe icecream!
Vanzatoare: Recapitulam?
Olguta: Numai tute angajeaza astia! Ai nid foot for patineishon pe aiscrim!
Vanzatoare: Cu ingheatata si perversiuni se rezolva. Dar fara taiat. Va dau numarul?
Olguta: Sa te *** de proasta care esti tu! Sa-mi bag ****. Vreau patine! PA TI NE! Pentru picioare! Cum dracu’ va angajeaza astia asa de proaste la magazinul de patine?!
Vanzatoare: Pai nu ne angajeaza. Aici e cofetarie.
Olguta: Nu mai suport romanii care nu vorbesc cel putin cateva limbi straine! Prostanacii naibii! Damn prostanacs! Sa nu te puna dracu’ sa te intorci in tara la salariile alea de 3500 de Euro. Ramai aici, ca pe tine te duce mintea si nu votezi PSD!
Vanzatoare: Ni va suparati, dar cu copitele alea din picioare ce e?
Olguta: Inainte am intrat din greseala la un magazine de animale. Nimeni nu vorbeste inglish la nivelul meu in tara asta!
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.
Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:
https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.
Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.
Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.
– It’s so exotic! Who is this?
Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.
– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.
– Toţi rude?
– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”
#cronicileunuibarbat
Felicitari pentru site!