Mi-a zis bunica odata ca noi avem o tara faina, dar ca ar trebui sa ii lasam pe straini sa se ocupe de multe lucruri, cum ar fi de muzee. Si mi-a fost ciuda atunci.
Vazand casa memoriala a lui Cioran, din Rasinari, vazand halul in care a ajuns, am inceput sa ii dau dreptate. Autocare cu turisti francezi, parcand in mijlocul urbei si lasati sa mearga in fata unei porti cu lacat, o bataie de joc nationala.
Vazand casa lui Marin Preda…
Am inceput sa ii dau dreptate.
Cea mai veche casa din Bacau, casa lui Alecsandri, arata asa:
A fost cumparata de in italian care a vrut sa o darame, dar a aflat ca e cladire de patrimoniu si s-a oprit.
Statul nu o rascumpara, pentru ca adevarul e ca edililor li se rupe. Ministerul Culturii nu face nimic. A, ba da!!! Face! Domnii aceia de prin birouri isi beau cafeaua in fiecare dimineata, impreuna cu secretarele, si cauta deplasari in strainatate. “Schimburi culturale” se cheama. Adevarul e ca acest minister nu face nimic pentru Cioran, Alecsandri si altii. Dar se preface ca face si sunt convins ca va pune in trepadus sa imi raspunda cum ca ei au demarat deja procedura de achizitie. Asa cum au facut-o si acum 5 ani, cand era vorba de casa lui Cioran. Vorbe goale, scaune cu caldurica si lene multa.
Tamplaria a fost furata, fundatia e subreda, iar periodic dispar din ea caramizi pentru diferite constructii si chiar stalpi de sustinere.
Cam atat il pretuim pe Alecsandri. Poate el e de vina, poate ca e din cauza faptului ca nu a jucat la Steaua sau n-a compus vreo manea care sa rupa Romania in doua. E doar un poet, nu? Ce daca e poet national? Ce daca ne mandrim cu el si il studiem prin manuale? Suntem doar ipocriti, nu credeti?
Intre timp, sa ne agatam chilotii pe sarma culturii si sa ne prefacem ca ne pasa.
Reducere mare la carti:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
Domnule Iliuta, foarte bine punctat. De regula nu comentez la postarile de pe Intrnet, pentru ca nu consider ca este locul ideal unde sa iti expui punctul de vedere, dar acum fac o exceptie deoarece sunt inca sub imperiul unei profunde dezamagiri. Nu mai traiesc in Romania de foarte mult timp si am fost nevoit sa ajung in tara pentru o saptamana. Am reusit sa rezolv chestiunile pentru care am venit mai repede decat ma asteptam. Asa ca m-am hotarat sa petrec doua zile la Sinaia. Daca per ansamblu statiunea nu m-a impresionat, gasind-o dupa 20 de ani aproape neschimbata, starea Castelului Peles m-a dezamagit profund. Unul dintre putinele puncte de atractie ale Romaniei este lasat sa moara, afandu-se intr-o stare avansata de degradare. Pacat, mare pacat. Complexul Economat si Hotelul Furnica care odinioara erau fala statiunii, zac in parasire si dezolare. Ce se intampla oare cu oamenii acestei tari?
Satele si orasele prin care am trecut cu masina in scurta mea vizita in Romania arata dezolant, cu saracia iesind la iveala de peste tot. Am sperat ca Sinaia e altfel. Aceasta oaza regala a Romaniei trebuia sa isi pastreze majestatea. Dar m-am inselat. Singura deosebire dintre o localitate oarecare si Sinaia este ca aici, saracia se vede ca o plaga pe cladiri aristocratice, semnate de arhitecti celebri si nu pe case de chirpici sau construite in timpul sistematizarii comuniste.
Nu am crezut ca voi spune asta, dar de abia astept sa plec. Inca odata plec trist si dezamagit din tara cu gandul sa nu mai revin niciodata. Stiu ca nu o sa intample asta, si o sa ma intorc peste cativa ani, cu spranta ca lucrurile vor fi schmbate in bine. Dar…