Numai rahatul romanesc o ia in sus! Scuzati limbajul.

Din presa: (Adevarul)

Conductele de canalizare din Turnu Severin se construiesc deasupra nivelului caselor.
„Nu o vom putea folosi niciodată, nu va urca apa în sus, toată mizeria de la canalizare va veni peste gospodăriile noastre. Mă tem că o să ne bage la plată, noi o să plătim, dar nu o folosim”, spune o doamnă pensionară.
Se vede şi cu ochiul liber, că această canalizare e la nivelul acoperişului de la case”, s-a plâns o altă severineancă care locuieşte în zonă.

„Sunt inginerul roman Eliodor P si o sa va vorbesc despre rahat.
Dupa cum stiti, a aparut si in presa, noi construim acum in Drobeta Turnu Severin o retea de canalizare unica in lume.
In sensul ca avem conductele amplasate deasupra acoperisurilor caselor.
Cum se intampla fenomenul?
Asistati de specialistii nostri de la canalizare, severinenii vor fi invatati cum sa faca urmatoarea scamatorie:
Omul de duce, practic, la toaleta, trage apa si prin puterea mintii roaga produsul rezultat, rahatelul, sa o ia in sus pe conducta.
Apoi, tot prin puterea mintii conferita de Yoda si de Lorin Furtuna ezoteric, omul din Turnu Severnin conduce rahatelul pe conducta, curba stanga, curba dreapta, evacuare, pana ce acesta ajunge sus, la nivelul acoperisului.
Acolo este preluat prin conducta de canalizare si treaba este ca si rezolvata.
Romanii sunt geniali asa cum se stie inca de pe vremea lui Decebal sau a celui care a inventat pixul.
Strainii au un Einstein la cateva natii, in timp ce noi avem un specialist in livitatie in fiecare Dorel de la canalizare.

Ce trebuie sa stie severnineii de acum incolo este doar un lucru simplu:
Nu consumati produse mai grele ca aerul!
Si incepeti sa practicati leviatia, medidatia. Astel incat si produsele pe care le eliminati sa fie mai usoare si sa zboare.
Altfel, va umpleti de ca*cat!

PS: Ar ajuta sa consumati o vreme numai heliu si apa.”

Inginer Eliodor, specialist in conducte si levitatie
Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. “50 Shades Darker”

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone. -Crezi că au adormit? o întreb. -Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește. Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen. Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei. Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat. Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum. Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei. I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia. -Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche. -Bine, gemi! -Nu pot, Aliona e trează. În pana mea! Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări. -Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice. -Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice. -Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot. Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo. -Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona. -Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy. -Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar în ochi.”