“Cronicile

Primul sat de beduini.

Asa arata o scoala, iar ea este facuta din cauciucuri si paianta, pentru ca nu au autorizatii de constructie, nu se aproba..Ridicata cu ajutorul voluntarilor, scoala a fost vandaizata de mai multe ori de cei care nu-i vor aici pe beduini.

39FCFE8D-AE4A-4992-9261-3FABA525AA1E

Conform acordurilor internationale, beduinii au dreptul de a locui oriunde in desert, dar nu u dreptul de a merge pe soselele care fac legatura intre diverse puncte.

Oamenii astia nu primesc dreptul de a avea apa potabila, nu primesc autorizatie de a se racorda legal la conducte. In timp ce la cativa kilometri oamenii au piscina, beduinilor le este refuzat dreptul la apa. Astfel, sunt nevoiti sa intepe conductele, sa care apa cu butoaiele, iar periodic multi dintre ei sunt arestati. A doua zi dupa ce sunt eliberati, sunt nevoiti sa faca acelasi lucru.

Aici nu e vorba de politica, e vorba despre drepturile omului. E vorba despre copii. Dar vocile acestor oameni, aflati in bataia de joc a tuturor, nu se aud.

I-am intrebat pe beduini de ce nu se muta si mi-au raspuns ca oriunde s-ar muta, a doua zi s-ar intampla fix acelasi lucru. Si mi-a mai zis ceva ce n-o sa uit niciodata: “De ce sa plec? Asta e casa noastra de mii de ani. Daca scoti un peste din apa, el  moare. La fel se intampla si cu un beduin, daca il scoti din desert.

Revin, mai am cateva povestioare cu ei.

Silviu


Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Lasă un răspuns