In ultimele zile am primit multe mesaje de la copii care au trecut pein Orfelinate, Case de Copii, Centre de Plasament, Case de Copii de tip familial sau cum vreti sa le ziceti. Unii au 17-18 ani, altii deja au spre 40. In general, mesajele incep asa:
mq2

mq1
In aceste adevarate inchisori romanesti, Centrele de Plasament, moare un copil la 5 zile, din diferite cauze. 852 de decese intre 2013 si 2015. Atentie! Nu vorbim de Epoca de Aur, nici de inceputul anilor ’90.
Multi parinti, care vor sa ramana anonimi, imi scriu de mafia adoptiilor. De ce au trecut ei pana sa adopte un copil.
Problema e mult prea mare si este clar ca trebuie facute investigatii si luate masuri.

Dezbatem pe toate posturile daca sa eliberam sau nu infractori. Multi dintre noi cred ca in Romania , in toate Centrele de Plasament , totul este roz si conform standardelor UE. Ne ifacem iluzii ca in domeniul adoptiilor nu e mafie. Este!
Legislatia s-a schimbat, sunt foarte multe locuri in care copiii o duc bine, dar nu peste tot e la fel. Chiar daca unele lucruri s-au intamplat acum 10 ani, sa zicem, oamenii care au comis fapte grave inca mai lucreaza in sistem. Si nu si-au schimbat obiceiurile peste noapte. Nu trebuie sa lasam sa se mai intample atrocitati sub ochii nostri! 
Pentru cei care nu sunt struti si nu vor sa bage capul in nisip… ea este Claudia:
„Lagare de copii… Am vazut ca exista romani care nu cred ca  mai exista asa ceva. Iadul pe Pamant! Cele mai rele animale, asta inveti acolo, sunt cele cu doua picioare: oamenii. Incepand cu varsta de 4 ani am stat la Camin. Faceam pipi in pat si eram inchisa in beci pentru asta, drept pedeapsa. Cu sobolanii.
pq3
Supraveghetorii isi puneau paturi in cap si se faceau ca sunt Baba Cloanta ca sa ne sperie si sa stam cuminti. Eram la Caminul  Plopeni din Jud. Constanta. Aveau copii de 6, 7 ani. Apoi m-au mutat in Constanta, iar acolo am trait alt cosmar, violenta venea din partea celor mari. Duminica stateam langa biserica si oamenii ne mai dadeau pachete, mai ales mie, fiind mica si rahitica. Erau doue fete mai mari care ne luau mancare si ne lasau cu stomacul gol. Cand voiam sa mancam si noi si nu le dadeam, ne bateau. Mai ales pe mine, ca eram mai mica. Incepusem sa ascund mancarea in pamant, la baie. Uneori ii spuneam ca nu am luat mancare in ziua aceea, altii ii spuneau ca minteam si ea ma batea. Luam bataie mereu, in fiecare zi.  In clasa a patra, prin noiembrie, pe la 10 seara, a venit ingrijitoarea sa vada daca ne-am culcat. Ne-a spus sa ii aratam papucii si cine nu ii avea trebuia sa iasa sa doarma  pe hol. Ne-a scos iarna in chilot si maiou. Am inceput sa plang de frig, iar dimineata m-a trezit cu picioare in burta, spunand ca trebuie sa merg la scoala.
pq2
A fost iad.
Colegele mele ii aratau ca vomitam sange si un lichid verde, dar tot nu ma lasa si dadea incontinuu cu picioarele, spunand cam prefac. Imi pierdeam cunostinta si vomitam intruna.
Am lesinat si am intrat in coma. Am facut meningita.
pq1
La spital a fost Rai pentru mine, ma iubeau toti, de la doctori la asistente. O ruda a unui pacient din salon a vrut sa ma infieze, dar nu au fasit-o pe mama sa le dea semnatura.
Cand am ajuns la camin mi-a spus: „Ce faci, fa? Mai traiesti?”Apoi m-a controlat in buzunare de bani, dar a gasit numai fiole de calciu.
Deci incepind cu scoala ajutatoare eu am dus-o bine, in schimb am avut colegi violati in fund. La rindu lui un coleg, tot in clasa cu mine, a fost violat cind era mic. Si la rindu lui la Banchet, in clasa a 8-a, l-am prins eu cu alti colegi ca au vrut sa violeze alt copil.
pq4
La scoala ajutatoare, ne punea sa aratam chilotii. Daca nu erau curati, ni-i baga in gura. Unei colege i-a bagt o pereche de chiloti in gura, apoi a inceput sa ii dea cu picioarele in cap, pana am oprit-o eu.
Of, Doamne! Nu ai idee cate destine frante si chinuite pot fi in astfel de lagare.
 
 Aveam un coleg, Nicu il chema, care a fost trimis la Spitalul de la Palazu, de nebuni. Cand s-aintors, nu mai era Nicu, cel pe care il stiam noi, vesel si razaret, ci era trist si pierdut. Isi bateau toti joc de el. Acum cativa ami l-a calcat o masina si a murit.Eu ti-am spus tie, am trait multe, am vazut multe. Cand veneau ziaristii, toate se aranjau frumos, ne spalau, ne pieptanau, primeam ajutoare… Ne puneau sa zambim ca sa primeasca ei ajutoare. Cand plecau, nu primeam nimic si incepea iar calvarul.”
Pentru drepturile lor cine face un referendum?
16359330_686081468220263_1586932534_n
 Ea este Claudia. Prima poza a articolului este cu titlu de exemplu.

OFERTA:

 

 


FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

2 thoughts on “Pentru ei nu ati face un referendum! Povestea Claudiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *