Pifti Shades of Grey. Sau cum ar face Mr Grey piftie.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Click pe poza:
Cu autograf?

Sunt Mr Grey si iti prezint reteta zilei. Iubita ta e fan 50 Shades?
Reteta zilei este: PIFTI SHADES OF GREY.

Timp de preparare: mic
Numar de portii: esti curios?

O sa va spun un secret. Orice i-ai face tu porcului, oricat l-ai bate si l-ai arde cu tigara, nu exista sadism mai mare decat al romanilor. Asa ca nu trebuie sa mai faci nimic, ci doar sa cumperi un porc taiat la tara, in gospodaria romanului.
Te-ai gandit sa ii pui o masca de gaze si sa il tai cu cutitul? Ei, bine, romanii au facut deja asta: i-au indesat pe gat un furtun cu gaz si l-au taiat de sus pana jos!
Te gandesti ca, dupa ce ai cumpara porcul, l-ai prinde cu clestele de sani sau l-ai musca de ureche? Ei, bine, romanii i-au taiat deja urechea cu totul! Si sanii! Si i-au mancat pielea din jur.
Orice i-ai face tu porcului, daca esti un Stapan sadic, oricat l-ai arde cu tigara, este nimic! Romanii il ard in paie!
Asa. Odata ce iei porcul, iti ramane, totusi, dorinta de a bate pe cineva! E in tine! Asa ca bati morcovul.
Se loveste morcovul cu palma de circa 50-60 de ori, pana te descarci de tot.
Apoi se adauga marar. Vezi tu, si mararul acesta are un secret! Trebuie sa fie proaspat smuls, fir cu fir.
Dupa care iei urechea si musti. O musti de cateva ori, pana ii da sangele. Cand ea striga: „cod rosu! Cod rosu!” tu renunti la iubita si te intorci la porc. Asta in cazul in care iubita nu vrea sa o bati cu un cod rosu. Posibil si tentant, dar pute!
Dupa ce amesteci urechea porcului, picioarele si morcovul, constati ca a iesit un fel de tocana de porc.
Caz in care o lasi douazeci de minute la cuptor si apoi o arunci.
Apoi faci ca de obicei: suni la restaurant, cumperi restaurantul, cumperi cartierul in care e restaurantul, rogi sa-ti aduca piftia cu avionul si ii spui iubitei: „am bani! Te ingrop in bani, fai! O cumpar si pe ma-ta!”
Dupa ce o cumperi pe ma-sa, te uiti atent la ele doua. Este momentul sa pastrezi una singura.
Ramai cu cea aleasa, o agati de grinda si mananci piftie in fata ei, pana crapa de pofta.
Pai ori suntem sadici… ori nu mai suntem?

Mr. Grey

 

Click pe poza:
Cu autograf?

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Fragment CARTE:
„Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.
Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o.
Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.
Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine.
Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă.
Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini:
-Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex!
Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare.
Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin.
Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”