La ora 12 fix m-am prezentat la ghiseul Postei dintr-o comuna de langa Bucuresti si am intrebat:
-Nu va suparati, pentru un pachet primit la ce coada ma asez?
Niciun raspuns. Am repetat intrebarea peste inca un minut. Nici macar o privire, semna ca mi s-a indeplinit visul de a fi supererou: mai exact Omul Invizibil. Asa ca m-am dus in fata, la ghiseu, m-am aplecat peste masa si i-am soptit fetei:
-Nu va suparati, care e coada pentru….
-Da’ nu vezi, domnule, ca aici e cantar?
-Aha…
-Coada fara cantar e a lu’matale, normal! urla.
Ma calmez usurel si incerc sa ma gandesc ca sunt un om civilizat si ca nu trebuie sa urlu la oameni. Macar acum sa isi merite banii orele de mers la psiholog.
Am ajuns in fata.
-Buna ziua! Am un pachet din…
-Ati fost sunat? urla iar doamna.
Numar pana la zece ori, injur in gand un politician cu mustata si ma calmez. Mereu ma calmeaza treaba cu mustata.
-Am fost sunat. Pachetul este din data de 26, atunci a venit.
Intre timp, din camera din spate, separata de cea principala printr-o perdea de muste, apare un domn bronzat, cu nasul rosu si fata de pescar. Din ala care nu prea sta la pescuit.
-Adrianooo, cand iesi din tura?
Adriana, fata tipatoare, ii raspunde:
-Da’ de ce? Vrei sa ma scoti la o ciorba?
-Normal ca te scot, la Randunica!
-Lasa ca platesti tu, Adriano! intervine si cealalta doamna. Acum asa e cu baietii astia, fetele plateste.
Au urmat inca 5 minute de discutii despre ciorba de burta, Randunica, baietii din ziua de azi, neamurile Adrianei care au casa in Galati, pomii fructiferi care se “pune” toamna, echipa de fotbal a cmomunei. Mi-am permis sa ii intrerup:
-Nu va suparati, am copilul in masina, se poate sa va ocupati si de…
-Ce tipi, domnule, asa? Ridica vicea cel cu nasul rosu. Unde dracu ne credem toti? Eu sunt dirigintele postei, matale cine esti?
Am strans in mine tot calmul pe care il aveam, mi-am imaginat mare cu valuri, nori, pescarusi. Si, la final, n-am mai putut si i-am raspuns.
-Ma-ta!
Si am zambit. Nu am regretrat, desi stiu ca am fost marlan.
-Ce pachet vrei, ma, nene?
-Din 26.
-26 care? Nu vezi ca nu stii sa vorbesti? Vine toti sic ere pachete de cand vrea, da nu stie sa zica o data.
-26 martie, i-am zis deja doamnei pe care o vrajiti.
Dupa alte zece minute, dupa ce doamna mica de dupa ghiseu s-a scufundat in niste lazi de carton mense, a scos un pachetel:
-Ionita! Asta e!
-Nu e… Iliuta.
Alte cinci minute, timp in care fiinta minion s-a aruncat cu totul in lazile de carton, iesind pe rand cu cate un pachet:
-Ivanov?
-Nu…
Dupa care imi permit sa o intreb.
-Nu aveti introdus pe calculator un numar de pachet? Nu sunt ordonate pe numere ca sa va fie mai usor.
In momentul ala, am simtit ca ma omoara pescarul. O privire ucigatoare direct intre ochii mei, o vena care i se zbatea la tampla dreapta.
-Auzi, nene, vii tu sa ne inveti pe noi cum se face treaba ACILEA?
Posta Romana este un organism viu, cu nivelul de organizare la nivelul Evului Mediu. Nimeni, niciodata, venit din afara, nu va fi in stare sa gaseasca un pachet. De cele mai multe ori nu-s in stare nici ei sa il gaseasca. Calculatorul este doar de recuzita, oamenii au pregatirea unui inginer de aeronave din secului al XII-lea, iar angajatii, cei mai multi dintre ei, sunt amabili ca niste bucati de caramida.
Romania, 2018.

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment din carte“Căprioara m-a chemat la ea, a doua zi. Purta niște cizme negre de piele, cu toc înalt, o fustă puțin mai lungă decât batista mea și o bluză mulată. Inutil să vă mai spun că nu purta sutien.
M-am holbat la ea câteva secunde, am studiat-o bine și tocmai când să spun ceva:
-Îti place?
-E bestial!
Stătea rezemată de frigider, cu fundul lipit de el, corpul încovoiat, o mână sus, strângând tare congelatorul, până la sânge, pieptul scos în afară și cu o mână își masa sânul drept.
Îmi zâmbește cu subînțeles și ridică ușor piciorul, lăsând să i se vadă o ață neagră, pe bost de bikini.
-Îți place ce vezi?
-E bestial, ți-am zis. De unde l-ai luat?
-Ce?
-Frigiderul. Face și gheață?”.”

aaa%MCEPASTEBIN%%MCEPASTEBIN%

4 Comentarii la “Posta Romana-instrument de tortura.

  1. Paul says:

    Buna Silviu, daca imi permiti!
    La fel am patit si eu cu un diriginte de posta arogant, dar exista rezolvare.
    Dupa o reclamatie pe site-ul oficial al Postei Romane, privind comportamentul dirigentei am primit raspuns oficial ca angajatul a fost reinstruit.
    Iar dupa alte doua reclamatii la OPC privind existenta procedurii de expeditie si primire a unui colet (procedura pe care nu o aveau si bineinteles au luat amenda) programul postei s-a modificat, angajatii au devenit mai amabili(un pic) si eu am devenit client „premium” :).
    Succes!

  2. Oana says:

    Mama lucreaza la posta intr-un oras mic. Sunt conditii deplorabile iar mobila nu s-a mai schimbat de pe vremea raposatului, nu au lumina, nu au scaune (cred ca scaunele sunt de mai bine de 30 de ani) si nu au toaleta! Da exact, merg la toaleta la un fast food de langa.
    Pe langa asta, mama si o colega au pus bani si si-au cumparat un scaun de birou si fac cu schimbul.

    Ah si sefa regionala are scaun si canapea de piele, birou din lemn masiv si desigur macbook 🙂

    Iar diriginta postei e o pupincurista si desigur ca nu va cere niciodata mobilier pt angajati ci din contra le stinge becul sa faca economie 🙂

    Ce ma bucur ca nu mai locuiesc in Romania!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *