„Cand m-am trezit am deschis relaxat tableta si, la o cafea buna, am inceput sa citesc prostii pe facebook:
Cafea, cappuccino, Turcia, citate, poza din vacanta cu copilul, steagul Frantei, Check-in la Gym, cafea la birou, un fund la plaja, citate, Turcia, cafea la plaja.
O poza cu doi frumosi imbratisati si o declaratie:
d1

Ce frumos mod de a-ti incepe ziua! imi spun. In vazul lumii, el ii declara fetei dragostea.
Doi indragostiti…E bun si facebook-ul asta la ceva!
Apoi, pe neasteptate, ecranul mi s-a umplut de buzite si inimioare.
In cateva secunde l-am intalnit pe Chitz-Chitz:
chitz

A fost primul moment in care mi-a parut rau ca am un cont de facebook. Si ca mi-am pus zahar in cafea.
A fost ca si cum m-a lovit peste ochi o acadea mare si rozalie in forma de INIMOAIE.
Ea, Chitz-Chitz, si el, Puiu, se iubesc.
Am inceput sa imi amintesc brusc de ce am blocat vreo 20 de prieteni pe facebook: Honney, Baby, Bynny, Love, Iubire, inimioare, confetti……
Mi-am amintit de ce am avut inchis contul de facebook pentru mai bine de un an.
M-au lovit toate amintirile. Si m-au chinuit, mai ceva ca pe 3rei Sud Est.
Si, din prostie, sau din idiotenie de-a dreptul, am intrat pe pagina lui Chitz-Chitz si a lui Puiu.
Si a inceput urgia:

d4

d5
b6

Am inceput sa lacrimez usor. Apoi din ce in ce mai mult.
La un moment dat cred ca am plans de-a dreptul.
Inimioare, canute, inimioare cu sageti, ursuleti.
b9b15

 

 

Ma simteam deja plin de zahar pana in cerul gurii.
-De ce ai ochi de chinez? m-a intrebat prietena mea. Arati ca si cum esti constipat, te strambi ca si cum ai fi inghitit ceva foarte acru si ai limba scoasa pana la omulet. Vomiti?
Si i-am aratat pe Chitz-Chitz si pe Puiu. Plin de speranta ca ea ma va intelege.
Se uita la prima poza si zambeste. Asa am facut si eu.
Apoi, la a doua, zambetul i se duce pana spre ureche. Traieste toate inimioarele si iubirile si dulcegariile. O vad cum duce mainile la inima, ofteaza, se uita la mine si arunca un:
-Tampitule! Tu de ce nu esti asa de romantic?!
Si pleaca.
Acum, avand in vedere ca si ceilalti comentatori sunt de parerea ei, eu ce ar trebui sa fac?
Imi desfiintez contul de facebook sau incep sa ii spun Chitz-Chitz iubitei mele?”

Un baiat confuz. Dragos, viitor Puiu.

Later edit:
S-a intors iubita si m-a intrebat:
-Auzi, ma, astia nu sunt aia de la etajul 2 care fac scandal si se bat toata ziua?

 

repl

De Silviu Iliutacronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu IliutaCosta 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  Transportul in tara, ORIUNDE, este de doar 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” papw

14 Comentarii la “Povestea iubaretei Chitz-Chitz si a preadulcelui Puiu.

  1. Vasile says:

    Sfântul Valentin,Dragobete și 8 Martie made in China,nu cred că există ceva mai romantic plus iubirea pe SquareFace pardon Facebook de dragul ”dușmanilor” .

  2. Cristina says:

    Într-un final „Puiu” se va plictisi de „Chitz-Chitz”, iar aceasta din urma va ajunge sa vomite in momentul in care va avea newsfeed-ul plin de inimioare. Asta in lumea reala, dar in cea in care traiesc ei, unde totul se limiteaza la cani impodobite cu ursuleti grasani si iubareti, nu se va schimba nimic. Vor ramane blocati in lumea lor, cu o gramatica proprie si o viata inundata de dulcegarii. Trist!

  3. Sorin says:

    Bun, mi-a placut dar trebuie neaparat sa sesizez o greseala grosolana ce nu poate fi „torelata” amintirile „ii chinuia” pe bajetzii din sud-estu tarii nu pe aia din est :)))

  4. Oana says:

    Awwww jur ca sunt topita! Ești un hater Iliuta si nu știi cum e sa iubești cu adevărat!!! *bezele**inimioare**pupici*
    Dacă dau in diabet te dau in judecată!

  5. andra says:

    hai dom’ne ca esti rau!*inima,sageata,ursuletz,mutzunachi(nu sunt sigura daca acesta este termenul)*Puiu si Chitz se iubesc *inimi,sageti,pupici,bezele,mura,frag,capsuna* mult,mult,mult,mult,mult,muuuult si mai muuuuult *inimi,sageti,pupici,mura,zmeura,lanturi,bici,curele*.Pe tine cine te opreste?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *