Home / Povestiri (page 3)

Povestiri

Jurnalu’ de la ora 6. (day 3)

Azi am invatat multe lucruri despre pescuit, de la unchiul meu, mare pescar amator si alcoolic profesionist. In primul rand, pestele trage la mirosul de tuica. Asta e ceva ce nu se invata din carti, ci doar direct de la un guru al carasilor. -Cand simte miros, pestele iese mai la …

Citeste mai mult »

Jurnalu’ de la ora 6. (day 2)

Din cand in cand se mai strang si corporatistii, ca oamenii din popor, la gratarel. Stiti gurile alea de fum care ies din padurile patriei? Mirosul de mititei? Cantecele cu dusmani la volum maxim, amestecandu-se cu cantecele cu “esti bengoasa” si “am bani sa va ingrop”? Ei, bine, exact asa …

Citeste mai mult »

Jurnalu’ de la ora 6.

M-am gandit sa scriu pe blog un jurnal. Poate pentru ca n-am avut unul cand eram mic si am ramas cu frustrari. Sau poate pentru ca nu am ce sa le las mostenire copiilor, in afara de ratele la banca. “Jurnalu’ de la ora 6” este exact ca si “Ceaiul …

Citeste mai mult »

Poveste de Craciun.

Prin iarna lui ’82. Bătătorul de covoare era centrul micului nostru univers titanian. Acolo ne dădeam întâlnire, noi, copiii, înainte de a merge la fotbal și ne adunam când plecam la film. Era plasat strategic, la distanță egală de cele trei blocuri care formau un U. Şi asta îl făcea …

Citeste mai mult »

Povesti pentru oamenii mari

Ieri Mai sunt câteva ore până la inserare și este destul de frig pentru o zi de octombrie. Ea mă privește cu un aer de copil curios și jucăuș. -Povestește-mi din nou când m-ai văzut pentru prima dată! se alinta. -Iar? -Te rooog! Stau lângă lacul din vârful muntelui și …

Citeste mai mult »

Prietenului meu, inselatul.

  Stiu de ceva vreme ca ma insala, asa ca ma decid sa ii surprind in fapt. Imi iau paltonul din cuier. -Pot pleca mai devreme? imi intreb seful. Scarbit si obosit, patronul imi arunca un: -Pneumonie? Cancer? Da-le dracu’! Si daca mergi maine la Spital tot aia e. Stai aici! …

Citeste mai mult »

Baiatul care locuia intr-o carte.

Ma numesc M si locuiesc intr-o carte. Ma plimb cat e ziua de lunga intre paginile la care este pomenit numele meu. Treaba mea este simpla: pe la inceputul cartii intru in vorba cu fata care este personajul princial, apoi avem un dialog searbad cam de doua pagini. Mai apar …

Citeste mai mult »

Halta.

Un caine roscat, care a ramas cu mai putin de jumatate din blana. O singura linie de tren si un indicator pe care scrie HALTA RASCRUCI. Cum naiba sa spui “Rascruci” unei halte cu o singura linie? O casa care sta sa cada si un gard care duce inspre nicaieri. …

Citeste mai mult »

Cea mai frumoasa casa din lume.

Prin iarna lui ’83. Batatorul de covoare era centrul micului nostru univers titanian. Acolo ne dadeam dintalnire cand plecam sa jucam fotbal si ne adunam cand plecam la film. Era plasat strategic, la distanta egala de cele trei blocuri care formau un U.  Si asta il facea important. Acum, era …

Citeste mai mult »