Promovam turismul cu betivi melteni. Cum altfel?

Zic oamenii astia care au facut poza ca e un detaliu: la Targul International de Turism de la Berlin, Romania a ales sa fie reprezentata de un cacacios. Sau un betiv. Sau de un meltean. Naiba stie! Sau de toti trei la un loc.

Baietii care au facut minunea asta de stand au gasit de cuviinta ca melteanul cu sosete albe, care-si tine capul in maini e reprezentativ pentru Romania. O fi, nu zic nu, dar sa il scoti pe el in fata la un targ de turism la care ajung 10 000 de oameni e dovada de prostie la putere.

Mai ales cand alaturi era standul Cehiei, de doua ori mai ieftin, de douazeci de ori mai spectaculos decat fototapetul cu cacaciosul si, probabil, de doua sute de ori mai ieftin.

(Romania Insider)

Propun istetilor care au ales poza pentru a reprezenta Romania sa schimbe intre sloganurile:

1.  „Veniti in Romania, noi purtam sosete albe la papuci si ne tinem burtile pe afara.”

2. „Veniti in Romania. Suntem singurii atat de hoti, incat am dat banii pentru realizarea standului firmei unui nepot al cuiva din minister, de meserie frizer.”

3. „Veniti in Romania, e atat de misto tara, incat n-avem nevoie de poze bune care sa ne reprezinte!”

Poza aceea e pentru ziaristii de la noi „un detaliu neplacut”, dar eu zic ca e o catastrofa. Mergem la targurile astea sa atragem turisti, agentii si tot ce reusim este sa ii punem pe fuga. Voi ati merge in SUA daca ati vedea un homeless dormind in fata Emipre State Building? Si, credeti-ma, sunt destui.

Ati merge la Paris, daca si-ar promova orasul cu un nigerian vanzand umbrele, in fata la Turnul Eiffel?

Sau la Londra ati merge, daca in loc de Big Ben, pe pliantele turistice, ar fi un indian descult in autobuz, cu picioarele pe scaunele din fata. am eu poza.

Concluzie: suntem de tot rasul, iar Romania se face de cacao. Betivul cacacios este brand de tara in momentul asta, iar lucrurile trebuie facute profesionist. Si, domnilor de la stand, in cazul in care nu v-ati prins: boxa din imagine nu reuseste sa acopere melteanul. Asa cum nici dracu nu mai acopera rusinea voastra si a noastra.

 

 

FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.