Momentul de maxima fericire al unui roman e atunci cand il gaseste pe unu care o duce mai rau decat el, e mai urat, are gradina mai urata, are masina mai mica si mai veche sau e mai truli la cap.
Azi eram in mall Baneasa, iesisem de la film si duceam pe cap, insirati, toti ochelarii 3D ai copiilor. Vreo trei perechi, rosii, verzi, albastri. In maini caram ambalajele de la nachos, pahare si haine. Arunc ce arunc si ies in hol, dar raman cu ochelarii pe cap. O familie trecea prin fata mea. Tatal, mergand cracanat pe toata latinea holului, cand ma vede, zice in gura mare:
-Iote-l si pe prostu’ asta ce are pe cap! Baaa!
Nevasta isi da salul de blana pe
dupa ceafa si urla, la un metru de mine:
-Ce de prosti in Bucurestiul asta, ma!
A zis-o cu accent, dar n-as vrea sa-l reproduc, nu zona de bastina e importanta.

Anul trecut beam o cafea cu o prietena stabilita in Londra., in buricul targului, pe Oxford Street. La un moment dar iese dintr-o cladire un nene imbracat in halat si slapi. Cand pasea i se vedeau chilotii. Intra in cafenea, vanzatoare ii zambeste, schimba cateva vorbe, ce mai faceti domnule doctor, bine, sa ai grija cu medicamentele, apoi ea ii da o cafea. M-am uitat la e cateva secunde, mai mult ca nu integeam daca omul e nebun sau ceva, poate vine sa ne arda una in cap. Nu era. Mi-a zis prietena ca omul era vecin cu ea, medic, si ii placea sa iasa dimineata asa, alteori in pijama, dar s-a intamplat sa iasa si in chilotei. Lua cafeaua si pleca sa o bea la el pe balcon. Indiferent de cat de straniu parea omul, n-am auzit pe nimeni sa il judece, sa ii zica ceva cu glas tare, sa il jignasca. Mustaceau unii, normal, era o aparitie. Mai ales astia mai noi pe acolo, ca mine. Dar obisnuiti locului fie il salutau cu plecaciuni ca si cum omul era imbracat in frac, fie il ignorau. Nimeni, in afara de un om, nu si-a permis macar sa il ironizeze, daramite sa-l jigneasca.
-Ai dracu’ nebuni astia! a zis o voce in limba romana. Drogatii dreaq, cum iese ei!

Revenind, azi, la mall, am fost “prostu’” asta”. Nebunul, sau cum vreti sa ii ziceti. Pustiul familiei de intelectuali a spus:
-Da’ mie imi place, a fost la Star Wars 3D! Voi de ce nu ma duceti niciodata la film?
Si brusc, mi-a placut pustiul ala. Nu ca era vorba de mine, dar
mi-am dat seama ca avem si noi sanse ca peste o vreme sa nu ne mai uitam atat in gura vecinului, la hainele celuilalt, la masina aluia de la 2 sau la ce isi pune in punga altul la magazin. Astia mici au o sansa sa fie altfel, mai deschisi la cap.

Altfel, mi-a placut experienta. De acum, cand veti merge prin mall, daca veti vedea un prost cu trei perechi de ochelari 3D colorati pe cap, eu sunt. Si asa ma plctiseam de moarte la cumparaturi!

Cititul desteapta! Silviu Iliuta

Lasă un răspuns