M-a rupt un reportaj de la Pro dintr-un spital. Un barbat care primea Oxigen ii striga sotiei sale ca o iubeste. Ea era internata, in stare grava, la alt spital, la Malaxa.
Ceilati pacienti nu mai aveau putere sa se vaite. Doar stateau in pat, respirand cu greu, asteptand ca un medic sa le spuna ca vor fi bine.
Nu credeam sa apuc vremurile astea, nu mi-am imaginat ca o sa traiesc asa ceva in viata asta, ca o sa citesc zilnic ca mai mor mai multi romani decat in unele zile grele de razboi. E cumplit.
Si avem arma. Peste 90% dintre cei care ajung in spital sunt nevaccinati. Si ignoram arma, am ignorat-o atata timp. Până astăzi, 44.980 de persoane diagnosticate cu infecție cu SARS – CoV – 2 au decedat. In ultimee 24 de ore, din totalul de 301 pacienți decedați, 272 erau nevaccinați și 29 vaccinați.
Va doresc multe minte! Va implor sa ascultati de specialisti, sa nu mai plecati urechea la toate aberatiile. Sa fiti destepti!
Sanatate multa!

Cititul desteapta!
Cititul desteapta!.Pachetul Silviu Iliuta

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”

One thought on “„Sa-i spuneti sotiei ca o iubesc!”

  1. alina says:

    Astazi am fost la controlul, periodic postcovid…
    Doamna doctor care m-a consultat este medic primar, in linia intai la spitalul Pneumofiziologic, Palazu Mare…
    Era foarte suparata , mai ales dupa ce a sunat-o cineva de la spital ca trebuie sa mearga zilnic la Palazu de acum, ii spunea asistentei ca sunt foarte multe cazuri covid la Palazu, pentru ca ” nesimtiti astia in loc sa asigure medicamente in farmacii, ca oamenii sa se trateze acasa cu antivirale, Favipiravir sau Arbidol, stau acasa cu Paracetamol si vin in stare grava la spital cu sanse mici sa supravietuiasca, ei nu vorbesc decat de vaccinare la televizor, dar in farmacii si spitale nu este tratament, asta fiind adevarata cauza a deceselor… ”
    M-am bagat si eu la final in discutie, intreband-o, daca sunt atatea cazuri la Palazu, de ce nu se da in folosinta din nou Spitalul de Infectioase, unde sunt atatea locuri in spital si doctori infectionisti buni…
    „Pentru ca nu intereseaza pe nimeni, nu se doreste, se doreste doar vacciinarea, avem medici si pacienti care dupa a doua, a treia doza se simt foarte rau dar nici asta nu intereseaza pe nimeni, asistam la un GENOCID…”
    Am ramas fara cuvinte , mai ales ca mai marii nostri ne sfatuiesc mereu sa ascultam de medici, de specialisti, nu de oricine, iata azi am ascultat un specialist, medic primar pneumofiziologie din linia intai Covid, mai multe nu mai am ce sa zic…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *