Sa zicem ca esti Liviu si ca acum cativa ani ti-ai cumparat o carpa de la Timisoara. Ti s-a parut tie ca  arata bine, e noua, asa ca ai luat-o carpa de suflet si ai scos-o in lume. I-ai dat si nume, Grindi, lucru neobisnuit pentru o carpa. Ai facut sosete din ea, ca sa le poti plimba pe la televizor…

Apoi, intr-o zi, sosetele Grindi au luat-o razna. Peste noapte s-au crezut costum de gala, desi nu aveau material pentru asa ceva. Asa ca s-au revoltat, s-au blocat in sifonierul din Palatul Victoria si au cerut sa fie sefe. A trebuit sa scapi de ele.

Apoi ti-ai luat sosete flausate, de la un talcioc din Braila. Cam folosite, mirosind a trascau, iti iesea un deget prin ele, dar le-ai luat. Si le-ai purtat 6 luni, pana au inceput si astea sa faca figuri: sa vorbeasca urat de tine, sa te barfeasca pe la colturi, sa refuze sa iti mai tina de cald.

Si atunci ce faci, Liviule? Iei niste chinezarii de pe la Bruxelles, doua la un euro. Desi sosetele astea noi, Vasilica si Viorica, au instructiunile intr-o engleza ingrozitoare, desi nici instructiunile din romana nu-s ce trebuie, le iei. Ce sa mai… sosete mai agramate mai rar, nici cu carisma nu stau prea bine! Dar le cunosti de cand erau prin talcioc in Teleorman si nu le lua nimeni, asa ca le schimbi materialul, le dai cu peria de par si le porti. Iti aduc aminte de vremea cand erai un taranel stangaci, venit la oras. Atunci cand visul tai era sa gasesti destule sosete albe pentru pantofii tai negri luciosi si cei maronii cu ciucurei.

Ce vreau sa zic? Liviu si-a gasit sosetele potrivite, care calca prin rahat pentru el. Pe langa sosetele astea de Videle, Liviu pare chiar un geniu, nimeni nu se mai uita la greselile lui. In plus, asasosete obediente nu mai gaseste prea usor. Unde le pui, acolo stau.

Nu va mai faceti iluzii! Liviu nu va renunta la Viorica, pana ce aceasta nu se rupe, nu se toceste de tot. O va pastra pana in 20-40.

 

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment din cartePatul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

aaa

Lasă un răspuns