Stalpul-ca obiect de ARTA in… sufragerie.

Stalpul? Ce este stalpul?
-eseu de Dorel-

„V-ati gandit vreodata la ARTA?
Romanii cand se gandeste ei la arta mereu o asociaza cu goblenurile, cu bibelourile, cu tablourile printate la xerox color, cu milieurile… Romanii se gandeste la arta si niciodata nu se gandeste la ceva simplu, banal, care e peste tot: STALPUL.
Da, sunt Dorel si as vrea sa iti vorbesc despre stalp.
Eu consider ca el trebuie expus, aratat lumii, pus in valoare ca sa il vada absolut toti romanii. Asa cum unii iubeste statuilii, asa si noi ar trebui sa iubim stalpii. In primul rand ca nu toti este la fel. Unii are dungi albe de var mai mici, altii mai mari. De aici, diversitatea. Altii e cu becuri, altii n-are. Sunt mai multe curente artistice legate de stalpi.
Am avut lucrati exceptionale, din curentul stalpcoco, dar printre ele enumar cateva creatii cu care vreau sa mergem la simpozioane:
Stalpul din Ramnicu Valcea:
 Stalpul de pe Centura Craiovei.

Acestea doua era adevarate opere de arta. Sa vedeti ce lucraturi si incrustatii de fiare avea la baza, ca turnul Eiffel. Mai ales dupa ce a intrat camioanele in ele.
Acum, alta lucrare de arta, dar mai miniatura asa:
Oricum, cea mai tare lucrare din cariera mea este o lucrare din Braila.
Acolo, familia respectiva mi-a inteles elanul creator si a acceptat propunerea mea:

Acum, familia are un stalp exact in sufragerie, care trece prin mijlocul televizorului si a pestelui de sticla. Isi poate agata hainele pe el, poate sa il deseneze si sa il dea cu var copiii cand se joaca. E ceea ce numesc eu ARTA!
Doar cu un lucru trebuie sa fie atenti: sa nu verse apa pe langa el, ca inca nu am rezolvat problema cu firele, mai scoate scantei si fum si poate face scurt-circuit.

Doamne ajuta!”

Dorel

AI CARTE, AI PARTE!

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online, daca intri pe Bookzone. 

Fragment carte: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”