Nu cred ca sunt prea multe de spus.
Mereu am fost de parere ca sunt oameni care iti pot da lectii de viata prin simpla lor aparitie.
Florin si-a pierdut ambele maini cand avea 12 ani. Acum are o fetita careia are grija sa nu ii lipseasca nimic.
Nu vreau da intru in cliseul cu “uitati, ba, asistatilor sociali”, desi nu o sa ii inteleg niciodata pe cei cu putere de munca, pe cei care nu-s bolnavi si stau la pomana statului.
O sa va spun doar ca mie mi se face rusine cand il vad pe Florin. Pentru toate momentele in care m-am vaitat in fata unei greutati, incomparabil mai mica decat a lui, in loc sa trec la treaba. Si nu pricep de unde are atata forta si atata sanatate mintala sa poata munci asa cum o face, cu atata demnitate.
Multumesc, Florin! Esti foarte tare, omule!
Poza este preluată de la Ion Gologan”
