Suntem 7 fraţi acasă,

„Nenea, pe mine mă cheamă Mihăiţă şi sunt cel din mijloc, cel chipeş. Vă scriu la acest blog că suntem tare necăjiţi.

Tata nostlu a plecat de acasă şi ne-a pălăsit. A plecat cu una, Codruţa, şi a spus că se întoarce peste 10 ani.
Codruta ni l-a fulat pe tata şi îl ţine închis numai pentlu ea la casă ei din Rahova. Codruta e o femeie lea!

Mama noastră a plecat când s-a născut fratele mai mic, Ursu, cel din dreapta.
Mama s-a uitat la el, a început să plângă şi a fugit.

Sora noastlă mai mare, Dana Grecu, face tot ce poate ca să ne crească.
Uneori nu o ascultăm şi spunem prostii la televizor, iar ea se supală pe noi şi face spume la gură.
După ce face spume, se supală şi ea şi volbeşte mai urât ca noi. Uneoli, când volbeşte cu oameni care nu îi plac, latră la ei.
Dar noi o înţelegem, e o solă bună.

Doar unchiul nostru, Victolaş, ne mai vizitează din când în când, nenea. Ne bate pe creştet, ne mai mângâie puţin şi ne lasă nişte bani.
Că să avem şi noi să ne plătim chiria, culentul şi gazele la casa din Băneasa.
La schimb, noi îl pupăm peste tot, apăsat şi cu dlagoste. În fiecare seară.

Flatele meu, Milcea, cel musculos din stânga, e tlist şi tlist sunt şi eu, pentru că de când a plecat nea Tlaian noi nu mai avem pe cine să înjurăm.
Milcea stă cu poza lui tata în faţă şi oftează.

Flatele cel mare, Mugulel Ciuvică e atât de supălat încât ţipă încontinuu, ca un disperat.
Nu mai mănâncă, nu se mai ridică de pe scaun. Doar stă şi vorbeşte prostii. Nici apă nu mai bea.
Totuşi, l-am prins că bea ceva ce miroase ca spirtul.

Tlaian e un alt om lău, un duşman de-al lui tata. Mai întâi au fost vecini, au şi lucrat împleună, dar apoi tata a plecat de lângă el şi ne-a spus că nenea Tlaian este palşiv şi lăzbunătol.
Dar, de când a plecat el, noi nu mai avem pe cine să înjulăm în fiecale seară.
Şi, dacă nu înjulam… nu mâncăm! Ne pierdem serviciul şi nu mai existăm.
Am încelcat să îl injulam pe nenea ăla neamţ de s-a mutat în locul lui nea Tlaian. Dar e atât de plictisitor că nici nu ai ce să zici despre el. Ne-am terminat înjulăturile în două zile.
Şi mulim de foame, nenea.

Va rugăm, dacă aveţi, daţi-ne şi nouă pe cineva să înjulam ca să nu mulim de foame.
Vorbiţi cu oamenii mari sa o elibereze pe doamna Nuţi sau să îl mute la loc pe nea Tlaian la Cotloceni.
Haide, nenea, vlem şi noi să înjurăm pe cineva, va implorăm din suflet!
Haide, nenea, pe oricine, va rugăm! „

Mihăiţă, cel chipeş, din mijloc.