Suntem o natie care apreciaza mortii si nu da doi bani pe cei vii

Niste ganduri.
Cand s-a dus un actor, toti au spus ca era genial, toata breasla l-a plans. Dar Ilarion a sfarsit in mizerie, nu mai prindea roluri pe nicaieri, nu era cerut de nimeni. Regizorii care l-au plans nu l-au mai distribuit in nimic. Stiti cati actori sunt acum in situatia asta, supravietuind din pensii mai mici decat sporul liftierilor din Parlament? Te revolta asta? Iti pasa? Omul avea atatea de povestit, ar fi fost azi un invitat permanent excelent la tv, ori iar noi ne uitam azi la emisiunile cu pocnitori si scandaluri regizate.
Gheorghe s-a dus, dar acum un an era refuzat de o adunatura de basinosi submediocri de la TVR, printre motive fiind si acela ca nu avea dantura standard.
Cand se va duce un mare intelectual, toata tara o sa il planga si multi vor spune: vai, ce presedinte exceptional ar fi fost pentru Romania! A candidat si a luat 1% din voturi.
Am in lista de Facebook o fata care picteaza exceptional. Daca, Doamne Fereste, maine ar disparea, toata lumea ar zice: ce frumos picta, emotii, stare! Cat traieste, nimeni nu ii cumpara niciun tablou. M-am uitat la operele ei de la distanta, poate am mai aruncat cate un like, dar niciodata nu am comandat.
Cred ca suntem o natie care iubeste mai mult memoriile decat oamenii vii. Cei buni sunt periculosi, gandesc, nu sunt inregimentati in tabere, nu stii cum sa ii iei. Iti dau raspunsuri care nu sunt standard, te deruteaza. Memoriile sunt bune, sunt invizibile, nu se pot apara. Si da bine sa spui ceva frumos despre oamenii care s-au dus, te crezi mai bun, da bine pe Facebook. Astia vii sunt periculosi.
Sunt sigur ca fiecare dintre voi are un talent care nu e apreciat de ceilalti. Si, pe drum, ai renuntat sa crezi in tine, in talentul tau. Poate ca s-a intamplat la 2 ani, poate ca s-a intamplat la 40, habar n-am. Insa cred ca undeva s-a rupt filmul pentru ca nimeni n-a crezut in tine, apoi ai incetat si tu sa o faci. Parca-i aud pe cei care te plang: „Doamne, ce cantaret ar fi putut fi! Ar fi fost un mare inventator, pacat ca s-a facut macelar. Ce bine scria, saracul! Parca a scris si o carte, nu?”
Ideea e ca ma simt ipocrit. Mi-a placut Ilarion Ciobanu, dar nu m-a dus capul sa fac nimic pentru el cand era intr-o situatie disperata. Mi-a placut Gheorghe, constat acum ca sunt milioane care il ascultau. Dar el nu mai avea loc pe nicaieri. Pai daca l-ar fi ascultat toti care spun asta acum, posturile de radio si tv ar fi licitat pentru el cu strigare.
Ma simt ipocrit, ma duc sa cumpar un tablou, dandu-mi senzatia ca am facut ceva. Prea putin. Alta ipocrizie.



Silviu Iliuta-cronicipebune