Tovarasul Liviu Drganea si Academician Irina Tanase- au efectuat o vizita de lucru de trei zile in Judetul Fruntas Elvetia, insortiti de membri marcanti ai CC al PSD. Cu acest prilej, a avut loc o vizita de lucru la intreprinderea de ceasuri elvetiene Ulysee Nardin.


Tovarasul Liviu Dragnea s-a intalnit cu colectivul oamenilor muncii din ceasornicaria elvetiana si le-a explicat pe larg nemultumirile lui si ale intregului popor fata de pretul ridicat al ceasurilor. Au fost date drept exemplu ceasurile chinezesti, de o mie de ori mai ieftine si cu modele si culori, asa cum ii plac Academicianului Irina Alexandra. “Unele sunt galbene si il au si pe Tweety”, a apus prima doamna. Tov. Dragnea le-a si atras atentia, mustrandu-i cordial: “Nu vedeti ca ceasurile voastre arata alta ora decat a mea, in plm?!”
Colectivul ceasornicarilor elvetieni si-a pus cenusa in cap si a promis ca pe viitor muncitorii din domeniu vor incerca sa faca noi si noi modele, colorate si cu desene animate, la pretul de un euro, pentru a satisfice nevoile pietei CAER.
De asemenea alta critica adusa celor din fabrica de ceasuri a fost ca produsele lor inca mai au limbi si liniute, ceea ce le face greu de citit. “Suntem in alta epoca, tovarasi!” a spus primul conducator al tarii. Iar elvetienii au promis sa faca de acum ceasuri cu afisaj electronic.
Vizita a continuat in cantoanele elvetiene, unde au fost vizitate ferme de vaci. Nemultumirea conducerii superioare de partid si de stat a fost, citam: “Da’ de ce nu sunt mov, ca in reclame?” Am incheiat citatul din tovarasa Academician Doctor Inginer Irina Tanase.

Fermierii din Judetul Elvetia au promis solemn ca pana la urmatorul congress, toate vacile lor vor fi vopsite in mov, pentru a nu mai induce in eroare populatia cu reclame care nu corespund cu realitatea. “Gata cu practicile acestea capitaliste si iredentiste!” a continuat tovarasul Liviu Dragnea. Tot fermierii elvetieni, cuprinsi de avant si spornicie, impulsionati de vizita conducerii tarii, au promis ca vor raporta toate conturile de facebook ale capitalistilor si le vor inchide, dar si ca vacile lor nu vor da numai lapte normal, ci si lapte mov, galben sau portocaliu.
“ E pacat sa se puna la milkshake tot felul de coloranti”, a spus Intaiul Chimist al tarii, tov. Irina Tanase. “Daca se poate ca vaca sa dea direct lapte colorant, ar fi misto sa nu mai puna aia sofran si alte chestii!” a continuat ea.

(In imagine, tovarasa Irina Tanase, studiind o picatura de lapte portocaliu la microscop)


Vizita continua la o fabrica de ciocolata din Judetul Geneva, unde se va deschide o linie de productie pentru ciocolatele Prichindel si Scufita Rosie, precum si pentru napolitanele Danut.

Scris de dusmanul de clasa cu contul de facebook suspendat de catre organele de partid si raportacii lor,  Silviu Iliutacronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
aaa

 

 

poze: G4media

Lasă un răspuns