Am trecut la nivelul urmator. Moda papucilor flocosi a apus.

De Silviu Iliuta–cronicipebune
Papucii flocosi sunt istorie! Priviti aceste bijuterii in care iti poti baga, de acum incolo, picioarele:

Ce trebuie sa stiti despre papucii-porumbel:

1. Au fost creati de acelasi om care a inventat papucii flocosi. In ambele zile era beat manga, dar in ziua in care i-a inventat  pe astia cu porumbei era si prost.
2. Papucii-porumbel, spre deosebire de cei flocosi, NU trebuie dusi la veterinar, daca se imbolnavesc! Singura problema e ca trebuie sa ii scoti din cand in cand in parc si sa le dai paine. Cer ei singuri. afara.
3. Papucii-porumbel nu se duc la cizmar, in cazul in care le cade talpa! Ei se duc la Pet Shop, de unde li se cumpara o punguta  cu mancare, iar talpa creste singurica.

4. Acesti pantofi  lovesc cu ciocul de cate ori treci pe langa ei. Ii poti face sa se potoleasca strigand: „Pasarica nebuna, stai naibii jos!” Odata strigata, posesoarea lor se va aseza pe o banca, iar pantofii vor sta linistiti.
5. Pantofii-porumbel fac maxim doua oua pe an! Asa se si inmultesc, iar numarul mic de pui face ca pretul lor sa fie, ca in cazul pantofilor-flocosi, exorbitant!
6. Daca sunteti interesata sa achizitionati o asemenea pereche, trebuie sa aflati ca riscul de viol este imens! Nu pentru dumneavoastra, pentru ca aratarile astea din picioare gonesc orice barbat, ci pentru pantofii dumneavoastra. In cazul in care pantofii sunt agresati de porumbei adevarati, sunati la Protectia Animalelor sau la Protectia Pitipoancelor.

7. Nu calcati cu ei prin baltoace! Pericolul sa va raceasca pantofii sau sa faca pneumonie porumbeasca este foarte mare.
8. A aparut si varianta premium, pentru fitoase. Daca Cenusareasa ar fi purtat in astfel de pantof, acesta ar fi zburat singur spre casa, iar Printul ar fi cautat-o ca prostul pana in ziua de azi.

9. Nu ii numiti pantofi-gugustiuc! Aceea este varianta pentru barbati, se vor simti jigniti.
10. Pantofii-porumbel NU zboara. Pentru pitipoance: DEGEABA ii aruncati de la balcon! Si tot degeaba sariti cu ei in picioare.
11.  Pantofii-porumbel capata insusirile posesoarei. Este suficient sa le dai o bucatica de paine sau o mana de graunte pentru a se aseza pe umarul tau sau pe pantaloni. Pentru pitipoanca este exact la fel, numai ca in loc de paine trebuie sa ii dai sa ciuguleasca o cheie de Bmw.
12. In perioada de imperechere ei se poarta invers si trebuie priviti de la spate. Exact ca posesoarea.

13. Daca sunteti pitipoanca, si va treziti dimineata cu doua oua langa pat, NU sunt neaparat de la pantofi! Stigati asa: „Babyyyyy, banii!” Daca raspunde cineva cu „gu-gu” sau falfait de aripi, SUNT oua de porumbel. Daca primiti bani, nu sunt.
14. Unele posesoare de papuci-porumbel sunt deranjate sa fie numite „pasarici” si tin cu orice pret sa fie strigate PE NUME. Si atunci au ales varianta asta:

15. Avantajul, daca va luati astfel de pantofi, este ce IQ-ul dumneavoastra se tripleaza! Nu ati inteles-o? Mergeti chiar acum  sa luati o pereche.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE PRECOMAMDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro.

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”