Acesta esteun domn de la ALDE Botosani, Dumitru Zmău, care a mers la Palatul Parlamentului pentru a-si arata sustinerea pentru Calin Popescu Tariceanu, in lupta sa cu Daniel Constantin. Pe scurt: baietii din ALDE isi impart ciolanul, iar domnul din imagine il sustine pe cel cu mai multe neveste:

Si-s foarte multi oamerni care se mira: vai, dar ce l-a apucat?
Imaginati-va o padure plina de giboni. Unul dintre ei, cel cu mustata, vine la televizor si le spune celor din padure ca o sa le dubleze ratia de banane. Fara ca acestia sa trebuiasca sa munceasca mai mult, fara sa depuna niciun efort in plus. Le da de la el!
Apoi gibonul cu multe neveste le explica tuturor ca ai sai vor face o autostrada cu patru benzi prin mijlocul padurii! In cateva luni e gata!
Alt acolit, sfatuit de ceilalti giboni, baga o ordonanta care sa ii scape de puscarie pe tovarasii sai. Si sa elibereze niste giboni locali, na… sa fie mai multi. (Pe asta l-au aruncat din copac, dupa ce sclavii au iesit in strada si s-au revoltat.)
Alta se trezeste vorbind in limbi straine, pe la ONU. Numai ca e greu, inca nu au fost deprinsi cu articulatul cuvintelor, mai trebuie milioane de ani de evolutie.
Argumentele ce tin de economie, de logica, de legi, s-au dus demult la gunoi. Primeaza promisiuni cat mai aberante si argumente gen: „eu ies si va impusc pe toti! Mortii mamilor voastre de demonstranti pasnici!”
Intr-o jungle decenta, Tarzan e musculos si bun. In jungle noastra, Tarzan nu putea fi alfel decat nenea Zmeu. Si ce putea face el mai mult? Sa se bata cu hotii de fildes? Pai sunt prietenii lui, ii dau parte. Sa lupte cu aia care defriseaza jungle? Pai tot ai lui sunt. Atunci? Stiam ca visul lor e sa ne duca in Comunism, dar mai avem putin si ne duc direct in Epoca de Piatra.
In lumea asta, ce a facut nenea mi se pare perfect normal. Ce argument mai bun doriti, decat un burtos cu lantaul de haur la gat, cu ceasu’ deluat din bazar de la turci la mana, cu in cocean in chilot, o soseta de la Tariceanu si una de la Constantin?
Este perfect asa cum e! Mie imi pare torusi rau ca nu avem si inregistrare video. Sunt curios daca printre ragete si pumni in piept, Tarzan de Botosani poate articula si cuvinte.

PS1: Imi cer scuze anticipat gibonilor. Chiar sunt animale superbe si le promit ca urmatoarea comparative va fi cu macaci.
PS 2: Domnu’ Tariceanu, daca asta e moda la partid si astea sunt argumentele ALDE, si va vine naibii vreo idee sa va dezbracati prin Parlament, vreau sa va rog si eu ceva: alegeti o reprezentanta! O asistenta din partid, o fosta, ceva… O sa intelegem gestul si ne vom gandi ca sunteti dumneavoastra.

De Silviu Iliutacronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu IliutaCosta 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  Transportul in tara, ORIUNDE, este de doar 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” papw

poza: stiripesurse

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *