Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Primul lucru pe care-l afli cand ajungi in Palestina e ca nu stiai nimic despre Palestina. Ca orice roman bombardat de stiri te astepti sa vezi peste tot teroristi si dementi care se arunca in aer. In loc de asta, cum pui piciorul in lumea araba te izbeste un miros puternic de zatar, un condiment miraculos ce se arunca din belsug pe iaurtul gras. Apoi faci cativa pasi si te opresti. Te straduiesti sa intelegi ceva din forfota din fata ochilor tai si mai ales incerci sa nu te lasi calcat de masini. Muezinul rasuna in tot orasul, un copil vinde covrigi, un arab merge pe strada urmat la doi pasi in urma de doua neveste, smochinele sunt ieftine, chiar si cele invelite in ciocolata, se aude muezinul, un arab cu suras larg incearca sa iti vanda o limonada verde ca matasea broastei si knafeh (un dulce divin), iar bazarul este plin de tasbih (margelele de rugaciune) si shakula (covorasul).

Te indragostesti iremediabil de lumea in care ai pasit in momentul in care gusti primul suc de rodii. Atunci inchizi ochii si iti aduci aminte de Khaled Hoseeini, autorul Vanatorilor de Zemeie, lasand sa iti curga lichidul pe la colturile gurii.. Eu de Khaled mi-am amintit, desi nu e palestinian. Pesonajul lui trecea mereu pe langa un copac care facea rodii si m-a facut sa salivez o carte intreaga. Dar tu te poti gandi doar la cel mai proaspat si mai bun suc din lume.

Admitand ca nu am inteles nimic din situatia politica din zona, foarte incurcata, o sa va spun doar cateva cuvinte despre viata. Viata din Orientul Mijlociu.

Daca ai jucat pe calculator jocul acela cu broscuta care sare printre masini, incercand sa traverseze strada, acum e momentul sa aplici ce ai invatat. Trecerile de pietoni din Betheleem, Hebron si celelalte orase sunt absolut orientative, iar traversarea se face pe oriunde si de cele mai multe ori implica o doza mare de risc

6% dintre palestinieni sunt crestini, iar cei  mai multi dintre ei lucreaza in afaceri cu alcool. In Bethleem vin  multi turisti, iar magazinele care vand bere, rom si vodka sunt infloritoare. Apropo de bere, cea mai nefericita combinatie este aceasta, o otrava de 16 grade care te pune in cap dupa prima cutie.


“Cronicile

Palestinienii ii iubesc pe romani. Au ramas cu asta de pe vremea lui Ceausescu, pe care l-au considerat prietenul lor. Tie, ca roman, ti se pare extrem de ciudat sa auzi lucruri bune despre Ceausescu si mai intrebi o data. Ti se raspunde:

-A, stim ca a fost un dictator nenorocit, dar noi nu am avut prea multi prieteni, iar el era unul dintre ei.

In toate zonele locuite de palestinieni preturile sunt relative. De cele mai multe ori nu sunt afisate, iar valoarea unui produs este direct proportionala cu prostia pe care e inspira moaca ta. Daca ai moaca de prost e mai scump. Aceeasi esarfa care pe mine m-a costat 10 secheli, a fost vanduta de Ahmed unor spanioli cu 30, iar unor japonezi cu 50. De unde am dedus ca nu am moaca de prost. Asta pana ce o colega a cumparat-o cu 5.

Ahmed are un magazin cu de toate in centrul Betheemului si o rupe binisor pe romaneste, de la mile de turisti ce i-au trecut pragul. Atunci cand uita vreun cuvant, baga imediat un “Doamne Ajuta!” , care il scoate din incurcatura. Chiar daca nu ai chef de shopping si ai intrat doar pentru o apa plata, te pomenesti iesind din magazinul lui cu trei perechi de sandale de camila, doua crème de la Marea Moarta si un briceag. Desi n-ai purtat in viata ta sandale si n-ai folosit niciodata briceag. Si nici nu ai de gand. Intre timp ai baut vreo patru ceaiuri si l-ai asteptat pe Ahmed sa inchida restaurantul pe care il are mai jos, pe strada, sau sa mearga sa isi ia masina de la reparat.

Romancele care intra in pravalia lui Ahmed vor neaparat sa il insoare. Asta si pentru ca atunci cand il intrebi daca are sotie, raspunsul lui este evaziv: “Doamne Ajuta!”

In bazar, un arab este urmat de trei sotii. Se opreste la o taraba cu aur si le cumpara niste lantisoare, dupa gustul lui. Asaza podoabele la gatul lor, cu manuta lui, iar femeile zambesc. Cativa pasi mai incolo, o femeie cara sacosa, iar barbatul fumeaza linsitit si ii indica ce sa mai cumpere.


Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Daca ti-e dor de brandurile tale preferate, stai linistit! La palestinieni gasesti aceleasi marci. Aproape. Dar cafeaua e mai buna decat originala.

Un palestinian ne-a spus ca daca il ajutam sa isi ia o sotie din Romania ne da 1000 de euro. Ii plac romancele, pe unguroaice le considera curve, iar pe rusoaice prea scumpe. A fost in Bucuresti trei zile, s-a plimbat pe malul raului ala mare din centru si a vazut cel putin 50 de potentiale sotii. Din pacate, atunci nu avea bani si nici camile, nu ii lasase tatal sau afacerea cu fast food, nu facea falafel pentru turisti. Ne da cerere de prietenie pe Facebook si ne pune sa-i promitem ca-l vom ajuta.

Tabara de refugiati palestinieni

Cea mai mare problema a zonei este apa. In Aida Camp, tabara de refugiati palestinieni, apa este controlata si portionata de israelieni si nu e niciodata destula. Nici nu mai conteaza de ce parte esti, a israelinenilor sau a palestinienilor, atunci cand vezi copii traind intr-un loc ca asta, copii care nu au voie sa iasa dintre niste ziduri, te cuprinde revolta. Te intrebi cum dracu de in lumea asta plina de politicieni, de interese, de orgolii, toti sefii guvernelor o duc bine, iar copiii umbla prin praf, stau inchisi intr-o inchisoare mai mare, au vazut pana la varsta de 6 ani mai multe grenade explodand decat papuso, ochii lor au plans de atate ori de la gazele lacrimogene, iar multi dintre ei nu au ce manca. Ei sunt tot ce conteaza, chiar nu vede niciun politician asta?!

In tabara Aida nu trebuie sa mergi daca ai inima slaba. La poarta este o cheie mare care simbolizeaza faptul ca palestinienii care si-au parasit casele acum multi ani se vor intoarce intr-o zi acolo. Copiii sunt fericiti ca vad straini, vizitatori, si se lipesc imediat de tine.


Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

In ciuda faptului ca traiesc intr-o uriasa cusca, nu am vazut copil care sa nu zambeasca. In interiorul taberei de refugiati au scoli, gradinita, cimitir, iar toti pretind ca duc o viata normala. Medici, profesori, ingineri, lume pestrita, marxisti, oameni cu vederi socialiste, musulmani, crestini, un pusti prin sangele caruia curge revolta. Ar trebui sa stai un an acolo ca sa intelegi prin ce trec si cum sunt oamenii aia, asa ca n-o sa ma pretentia ca i-am inteles macar putin.

Viata beduinilor nu seamana cu nimic din ce ai vazut pana acum. Pentru ei desertul e totul, iar tu, cetatean european care parcul la botul calului, copaci in jurul casei, care vede zilnic abundenta de fructe si legume, nu poti intelege cum pot trai niste oameni inconjurati de piatra seaca. Desertul Iudeii este un mare loc stancos cu iesire la Marea Moarta, in care arareori poti vedea cate un tufis sau un maracine, viitoare mancare pentru camile.

La 53 de ani, Mohamed Abu Izmail, care inseamna Mohamed Fiul lui Izmail, are 14 copii si doua neveste. Legea ii spune ca poate avea maxim 4 sotii, cat timp isi poate permite sa plateasca intre 15 si 20 000 de secheli familiei fetei (aproximativ 4200 de dolari), cam cat pretul unei camile. Mohamed zice ca nu ii mai trebuie si a treia nevasta, e destul pentru el, dar ca sunt beduini care au si cate patru. Copiii lui Mohamed sunt veseli si prietenosi, obisnuiti sa stea multe luni pe an in temperaturi ce depasesc 45 de grade.

Mancarea in adapostul beduinilor este senzationala. Totul are alt gust, iar ei folosesc la preparare mult lapte de camila. Cum spunea si un celebru bucatar care calatoreste in jurul lumii: “daca ceva arata bine si are gust bun, mananca!”Numai nu te intreba niciodata ce e. S-ar putea sa nu iti placa raspunsul. De altfel, peste tot mancarea te face sa iti lingi degetele de trei ori, chiar daca-s pline de praf.

La finalul a 3-4 ore de mers noapte prin desert, ajungi la Marea Moarta, iar rasaritul iti taie rasuflarea. Asta daca esti mai sensibil si ai suflet de poet. Daca nu, “e doar un soare rosu, in plm, pentru asta am mers noi atata pe jos”, cum ar spune un clasic.


Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Beduinii sunt mandri de masinile lor 4×4,pe care le conduc intr-un mare fel. O cursa reusita prin desert este aceea in care nu ai calcat nicio camila, iar cei din masina nu au dat cu capul de tavan de mai mult de doua ori.

Beduinii nu traiesc numai in izolare cu familiile lor, ci au si sate. Intr-un astfel de sat, care a stat mereu in calea autoritatilor ce incearca de ani buni sa il demoleze, beduinii si-au construit o scoala din cauciucuri si balega, cu ajutorul unor fundatii internationale. Scoala arata asa:

A fost singurul mod de a construi care nu necesita o autorizatie pe care nu ar fi obtinut-o niciodata.

Diverse organizatii le-au donat panouri solare, dar le-au fost luate de catre soldati. Daca ii vizitezi pe beduini, trebuie sa stii ca orice le donezi va fi confiscat. In afara de lucruri marunte, gen ciocolata pentru copii, sucuri si fructe. N-am vazut in viata mea un copil mai fericit decat un pusti care strangea in brate o cutie rece de Sprite pe care apoi a imparti-o cu cei 5 frati.

Beduinul care ne-a dus cu masina la intoarcere, mi-a spus  de trei ori ca jeep-ul sau are aer conditionat. L-am intrebat de ce nu se muta din desert, mai ales dupa ce mi-a povestit ca si aici apa e marea lor problema, fiind controlata de guvern. Noaptea, beduinii merg cativa kilometri, pana la conducta dintre orase, si o inteapa, apoi cara apa cu butoiaiele. Multi dintre ei sunt arestati, dar odata eliberati nu au de ales si fac exact acelasi lucru.

O nota comuna la palestinienii cu care ne-am intalnit: nu negociem cu americanii. Toti vor sa se gaseasca o solutie pentru situatia incordata din Cisiordania si Gaza, dar niciunul nu e dispus sa negocieze cu americanii, pe care ii considera teroristi. Si  nu negociaza Ierusalimul, pe care o considera capitala Palestinei.

De cealalta parte, israelienii vor neaparat capitala la Ierusalim si de aici pozitiile divergente. Din pacate, la cum i-am simtit si pe unii, si pe altii, nu vor ajunge prea curand la o solutie.

Ca idee, amestecul Vioricai Dancila in problema asta mult prea complicate a fost privita asa: un medic palestinian, casatorit cu o romanca, ne-a spus ca de cate ori organiza Ziua Romaniei, veneau foarte multe familii si petreceau. Anul acesta i-a fost teama sa mai organizeze pentru ca exista foarte multe resentimente dupa declaratia Vioricai.

Asa-i cand iti bagi capul intr-o palarie mult prea mare si cand ajumge sa te reprezinte in lume o aeriana semidocta.

Ierusalim

In Ierusalim, ajung la cel mai scump cimitir din lume, langa Zidul Plangerii, Kotel. Un loc de veci costa sute de mii de euro, iar foarte multe personalitati si-au rezervat deja un mormant, in dorinta de a fi mai aproape de divinitate.

La Zidul Plangerii vei intalni mereu evrei ultrareligiosi. Uni spun despre ei ca sunt temelia statului Israel, altii ca sunt niste paraziti. Refuza sa fac stagiul militar, desi in Israel este obligatoriu, iar multi dintre ei stau intr-o camera speciala de langa Zid si se roaga. Rugaciunea este pentru ei si o afacere, in sensul in care multi israelieni care nu au timp sa vina la Zidul Plangerii sa se roage ii platesc pe acestia sa o faca.

Evreii ultrareligiosi ii urasc pe crestini si de cate ori vad un preot ortodox care vine la Zidul Plangerii se poarta urat cu el. Nu mai devreme de acum cateva zile a fost un incident in care un preot a fost scuipat in momentul in care incerca sa isi spuna rugaciunea.

Tel Aviv

La Tel Aviv se fumeaza, e Amsterdam al Orientului Mijlociu. Fumeaza suedezii, israelineii, americanii, toti. Oricand poti vedea la masa langa tine un joint. E la liber, e tolerat, nimanui nu ii pasa. Israelienii il iubesc pe Trump, unul ii pupa poza din ziar.

Musulmanii fac baie imbracati, cat mai izolati de restul lumii.

Tel Aviv e mult mai curat decat tot ce am vazut pana acum in Orientul Mijlociu. Se vad banii, se simt banii. Te ustura si la buzunar. O bere e 25 de lei in Jaffa, iar un hamburger la plaja ajunge la 60. Arata ca Europa, ai preturi de Europa.

O negociere cu un evreu nu se termina niciodata. Chiar si atunci cand ai impresia ca ai terminat de negociat, mai incearca sa iti ia un sechel sau sa iti vanda doua bucati, in loc de una. Daca ai nervii tari, intra in magazine, daca nu, fa un larg ocol spre plaja.

As mai scrie, dar tocmai mi-am desfacut bagajele si m-am enervat. Smochinele, mandria mea si comoarile cumparate din Bethleem, mi-au disparut din geanta. Probabil ca erau cu potential terorist ridicat si din codita lor se puteau face cuie pentru grenade. Ca sa nu mai zic de semintele explozibile. Viata e trista fara smochine! Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta “Cronicile Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Lasă un răspuns