Pentru ca nu erau destule odiosenii pe lume au aparut si aceste minuni: unghiile paroase selfie.
Practic, faci mai multe poze cu, expresii diferite, predai materialul artistului de unghii, iar acesta le imprima. Apoi, se desavarseste creatia cu niste supre glue si fire de par smulse la fata locului, in salon. Nu stiu altii cum sunt, dar eu as vrea sa vad o purtatoare de odiosenii din astea dupa ce isi pune mustarel pe mititei.
Alte modele de colectie:
2. Cand ti-au crescut niste molari la degete. Cred, nu sunt sigur, ca implantul lor se face la stomatolog.
3. Cand nu poti sa te decizi ce esti: veioza sau copac? Tot ce trebuie sa faci, ca sa ai asa ceva, e sa stai cu o mana in pamant de padure si cu una in priza, timp o luna.
5. Cand ti-e pofta de hot dog si gasesti inchis la magazin.
6. Cand vrei sa arati lumii ca te speli pe dinti, iti faci aceste unghiute. Trebuie doar sa le duci periodic la detartraj.
7. Daca mergi in vizita la Arsenie Boca, ai aceasta varianta. Problema e ca va trebui sa iti tai unghia crescuta mult de la degetul mare.
8. Cand mergi in fiecare saptamana la salonul de manichiura, dar, pur si simplu uiti sa iti dai jos unghiile vechi, ai aceasta solutie. Marieta merge de 4-5 ani la salon si de fiecare data adauga un strat.
9. Daca nu vrei sa dai bani pe scobitori, ai aceasta solutie, spun eu, foarte buna.
10. Si, la final, unghiile special pentru clipele de singuratate, cand te gandesti la iubitul tau. Ori scrii asta, ori, daca te-a parasit, imprimi o poza cu un bou pe unghia degetului mijlociu.
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.
Cica e oferta la carti, de Sarbatori.
Toate trei volumele aici: http://bookzone.ro/produs/pachet-cronici-3volume
Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/
Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.
– Piuu!
– Piuu!
Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:
– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?
– Da, are un deget fermecat.
– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?
– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.
Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.
– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?
Acum este momentul meu să plâng cu muci.
– Până la stele.
– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.
– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.
– De mii de mii de ori, tati?
– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!
S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:
– Voi verifica imediat asta, tati!
– Huh?
– Întinde degetul!
M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.
– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.
– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?
– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?
– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!
Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.
– Piuu!
– Piuu!
Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.
A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:
– Taaaati! Tu mă iubeşti!
Nu m-am putut opri din plâns zece minute.
