Home / (Pro)stirea zilei / Vreti bani? Faceti afaceri pentru snobi!

Vreti bani? Faceti afaceri pentru snobi!


Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Am un amic stilist, am lucrat cu el la diverse proiecte. Si-mi zice omul ca acum o vreme a venit la el la salon o pitzi din asta cunoscuta, nu ii spun numele ca il bag la belea. Si i-a spus pitzi ceva de genul:
-Cum sa imi iei doar 300 de lei pe spalat si vopsit? Doamne, dar ce materiale folosesti, din China? Daca stiam, nu veneam.
Iar el atunci s-a repliat rapid:
-Vai, dar 300 e doar spalatu’! Cum sa fie 300 tot? Hahaha! Pai numai materialele sunt 500. Doamne Fereste!
Si uite cum omul, care acum vreo doi ani avea atata succes de a vrut sa inchida de vreo trei ori salonul intr-o luna, a triplat tarifele, practic pentru aceeasi treaba. Stiti cum curg pitipoancele acum pe usa lui? Stiti cum se anunta intre ele, ca delfinii aia care comunica pe frecventa lor?
-Fata, a bagat unu’ salon scump, da’ materiale bune. Stii cum te face sa arati belea? Baga si sclipici. Nu ka kinezariile alea de saluane.
Ca la defilare e acu’ la el, fratilor. Omul are programari facute pana la Revelion si cauta sa cumpere terenul de langa ca sa se extinda. Azi a pregatit-o pe una de nunta, participa fata la eveniment, si a usurat-o de 1800 de lei. Daca ii spunea 400, pret real, se simtea fata jignita. A invatat baiatul si zece cuvinte in franceza, le arunca fix ca nuca in lapte, dar le gadila urechiusele. “Cartois, adica pierdut, dar in 5 etape… Meravilio.”

E frumos. Uneori, daca iti faci treaba bine si ai preturi decente, nu e bine. Tripleaza-le si vei atrage categoria de gusteri. Sunt aia care dau 45 de lei pe kilu’ de rosii bio din Dorobanti, 30 de lei pe banane, beau apa plata de 15 lei si merg la saloane unde lasa o carca de bani. E o piata si pentru prosti. Speculati-o!

Oferta la carti, ce n-a vazut Parisul!


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

tru

p

Check Also

Grupul de Whats App al parintilor. (ep. 12-“Cum m-au dat afara”)

In atentia jurnalistilor Antena1, 3, Pro tv, Digi, Stiridecluj si altii: acesta este un articol …

One comment

  1. Cunosc destui cetateni si cetatene cu aceasta „deprindere”! Toti corporatisti, fani USR, rasinosi in cap si kur, cool de nu stiu sastea in pantofi pe strada.
    Csf, n-ai csf!

Lasă un răspuns