.Pachetul Silviu Iliuta

.

Un invatator din Iasi si-a numit eleva „butoi”, iar pentru asta a fost mustrat.
Apoi un parinte a strecurat un dispozitiv de inregistrare in ghiozdanul fiului sau. A auzit apoi urletele profesorului, jigniri, palme. Invatatorul a fost mustrat iar.
In repetate randuri, parintii s-au plans de acest om, iar el de fiecare data a fost lasat sa isi continue meseria. Mustrari, atentionari, un fel de „hai, ba, nenea, da-le si matale mai incet!”
Bine infipt prin PNL, nenea, 69 de ani, a fost lasat linistit sa se joace de-a invatatorul si sa terorizeze copii. Si ziceti ca el e de vina? Sigur ca da. Dar organele statului roman, cele care l-au cercetat in repetate randuri, nu au nicio vina aici? Pai in orice tara normala la cap, invatatatorul asta nu mai ajungea da tipe la elevi. Era deja ttas pe dreapta dupa ce isi numea eleva „butoi”. Nu mai apuca mustrari si vrajeli.
Omul e de vina, clar. Dar statul ce naiba face sa ne protejeze copiii? De ce mai platim functionari? De mustrat putem sa-i mustram si noi.

 

CITESTE! A APARUT si nu e inca interzisa ! Click pe poza:
Cu autograf🤟

Cartea 14 zile in izolare, Silviu Iliuta

 

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.  Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment:

„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *