A APARUT Click pe poza:
Cu autograf?
Când eram golanași de cartier pă Titan, zăceam la bătător cu băieții, aruncam un rap la casetofonul Pawasonic și o ardeam în latină. Când mai vorbeam noi așa de filme de tip Emanuelle, foloseam expresii în latina perfectă foarte folosită de noi, luptătorii romani, în provinciile Ozana și Macaralei.
„Ad labam” era o expresie care definea momentul în care luptătorul din garda pretoriană, care era fie Relu de la scară B, fie Săndel din blocul din față, își povesteau aventurile erotice de neuitat pe care le aveau singuri în dormitor, fiecare la el acasă, privind la video la diverse filme (îi excita până și Pasărea Spin) sau holbandu-se la posterele lui CC Catch sau ale Sabrinei.
Valeriu Gheorghiță, doctorand și intelectual de vaza, mare responsabil și comunicator național pentru campania de vaccinare a folosit-o cu sensul: „de mâna”. Adică „se completează de mână ,
ad labam”, crezând că e în latină.
Domnule Gheorghiță, golănașii mei nu aveau școli așa cum aveți dumneavoastră. Ba chiar unul dontre ei a aprofundat clasa a opta de vreo trei ori, iar când a trecut în a noua s-a și însurat că avea copil. Dar până și ei știau că „ad labam” nu e în latina veche, ci în golăneasca nouă.
Dar dacă tot mi-ați răscolit amintirile, domnule Gheorghiță, vă mai spun câteva cuvinte și expresii din aceeași limbă, adaptate de la ora de latină, dar și de la jocul „dacii și romanii”:
-„ai făcut cacula pe ține” (de la Cacula – Slujitor sau sclav al unui soldat);
-„ce bucinator are Dănuța de la doi!” (de la Bucinator – Un trompetist sau gornist)
-men sana în mentosana (mai amestecam noi, bărbatii, sana cu mentosane).
Poate doriți să le folosiți, nu strică să le aveți. O să păreți cult.
Ps: a apărut cartea „14 zile în izolare”. Mai sunt două expresii acolo. Vezi intregul pachet:
A APARUT ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
