Apel la umanitate

Am mai scris despre sistemul medical romanesc.
De data aceasta, am citit o postare pe facebook care m-a ingrozit.
„Mi-e rusine mie ca asociatii chiar de renume, cu filiale in Romania, unde am sunat unul din coordonatori, eu fiind voluntara acolo au dat din umeri si nu au facut nimic, la fel ca restul ONG-urilor. Mi-e rusine mie ca stau intr-o tara in care unui copil i se zice in fata „Meriti sa mori!” chiar de catre personalul medical al unui spital de renume!”
Este vorba de o fata de 17 ani , parasita pe strazi. Si care, in loc sa fe ajutata, este tratata cu scarba de medici si cu multa indiferenta de Protectia Copilului. Nesimtire, indiferenta si marlanie.
Da, stiu ca scriu degeaba si nu se va schiumba nimic. Am primit multe comentarii cu acest mesaj dupa primul articol despre spitale.
Dar…Sanziana a reusit, cu aceasta postare, sa miste lucruri, sa activeze oameni. Bravo ei si ma bucur ca exista astfel de oameni!
Si un sincer :”HUO!” celor de la Protectia Copilului, carora le e lene. Lene sa munceasca, desi au fost sesizati sa ajute un minor.
Norocul lor este ca, probabil, si sefilor lor le va fi lene sa ii dea afara.

Postarea Sânzianei Cristina Dobrovicescu
Yesterday at 3:40pm · Bucharest · Edited ·

„Fac un apel de umanitate. Sunt lasata fara cuvinte de atitudinea autoritatilor fata de o situatie inumana. Langa blocul meu a aparut cam de doua saptamani o fata care zacea, se misca foarte rar si cand o facea, gemea si nu se putea ridica fara ajutor. Mi-a cerut intr-o zi o tigara, si intreband-o daca are 18 ani, un cersetor mi-a zis „da-i ca si asa moare!”. Atunci am aflat ca are inca 17, e infectata cu virusul HIV, nu are acte, iar mama ei a dat-o afara din casa iar de atunci sta pe strazi. Starea ei de sanatate e foarte grava. Am intrebat-o daca imi da voie sa o ajut si mi-a zis ca da. Am scris in locurile unde eu am facut voluntariat in trecut. M-am lovit de promisiuni, iar apoi de respingeri: „Noi nu ne ocupam de asemenea cazuri”.Prin Paul, care e unul din singurii oameni care au sarit intr-un asemenea caz fara sa stea pe ganduri si caruia ii sunt recunoscatoare, am contactat-o pe Alina, prin care am ajuns la o alta Alina, o doamna extraordinara, care fara sa stea pe ganduri a sunat la unul din doctorii pe care ii cunostea de la Spitalul „Matei Bals”. Cum ieri a facut febra foarte mare, azi, am ajuns la spital. Toate bune si frumoase. Personal dragut, oameni saritori, s-au purtat foarte frumos insa nu ne-au putut ajuta din motive obiective. Ne-au pus la dispozitie o salvare care ne-a dus pe amandoua la „Victor Babes”. Acolo treaba nu a mai fost asa de draguta si roz si nici oamenii saritori si intelegatori. Doctorita care i-a facut consultul o trata cu o scarba nemaivazuta. In fine, i se face internarea si e trimisa pt o radiografie. Acolo, radiologul, de fata cu ea, imi zice mie: „auzi, da nu ajuti si tu macar oameni care merita! Asta nu merita nimic! Merita sa moara!”. Mi s-a suit sangele in cap. I-am zis respectuos ca eu nu cred ca el a avut viata ei, asa ca sa faca bine sa se controleze. El repeta: „Oamenii pana la varsta asta isi pot face sanse. Daca nu si-a facut-o, asta merita! Sa moara!”. Am crezut ca pic. I-am zis frumos ca nimeni nu merita sa moara si ca daca un om nu are puterea sa isi faca o sansa e datoria noastra sa ii dam sansa sa traiasca macar. La care el mai repeta o data, catre asistenta de data asta: „Ia auzi ce zice asta! Zi tu, fata asta merita sa moara sau nu?”. Asistenta ii da dreptate dupa care ii zice fetei: „Sa stai cuminte ca daca nu te legam! Ai auzit? Daca nu cooperezi, tu nu ai viata aici! Te leg de pat!”. Deja eram fara cuvinte si imi venea sa plang de ciuda. I-am zis ca e ilegal sa o lege de pat. Fata deja se purta agresiv si cu asistenta si cu radiologul (cumva pe buna dreptate). Asistenta zice:” Pai uite cum vorbeste cu mine!”. Eu zic: „Pai uite ca ea cu mine vorbeste frumos pentru ca ii vorbesc frumos!”. Ea, cu o rautate care m-a socat ii mai zice o data:” Te leg de pat! Ai auzit? Tu o sa ai o viata foarte grea aici!”. Nu aveam cu cine sa comentez. I-am zis fetei sa o ignore ca eu o sa vin sa ma interesez daca ii merge bine si nu o sa ii las sa ii faca rau. In fine, o duc inapoi pe sectie. Trebuia sa se duca la etajul 1 ca sa isi ia in primire patul de salon. Zice doctorita „Nu cu liftul, ca ni-l impute!”. Deja era tardiv sa mai comentez. Eu o ajut sa se ridice din carucior. Ea saraca aproape plangea ca nu poate sa urce atatea scari (si nu putea). Nicio asistenta nu a ajutat-o. Am urcat-o eu aproape pe brate. Iar in timp ce ea se chinuia sa urce, o alta doctorita urla: „Hai mai repede! Ca daca nu, sa te ia acasa cine te-a adus!”. O duc in sfarsit in salon. Incerc sa vorbesc cu alti asistenti sa o trateze totusi cu grija si ii rog sa anunte protectia copilului. Mi se zice sec ca ei nu o sa faca asta, ca daca vreau sa o fac eu. Iau nr de telefon si sun.O ora a sunat ocupat. Dupa o ora, imi raspunde o cucoana: nu e in sectorul nostru, sunati la adresa dvs de domiciliu. Sun la Protectia Copilului sector 4, unde raspunde un domn care imi zice: „Si ce vreti sa fac eu? Cand ajunge inapoi pe strada, reveniti!” Ma enervez si ii zic ca e platit pt asta si ca il rog sa isi faca treaba. Imi da nr. de la Protectia Copilului sector 2, unde e spitalul, in ideea ca ei se pot ocupa ca e in raza lor de acoperire. Sun acolo si mi se zice ca pot suna la telefonul copilului care nu poate fi apelat decat de pe telecom sau romtelecom. Dupa o criza de-a mea la telefon imi fac legatura catre o domnisoara care a fost prima care auzind povestea a exclamat „cata inumanitate!”. Bun. Ea imi zice ca o sa o caute in spital, dar fata de personalul medical nu poate lua masuri si sa sun eu la discriminari, unde ghiciti ce, nu raspunde nimeni. Mi-e rusine mie ca asociatii chiar de renume, cu filiale in Romania, unde am sunat unul din coordonatori, eu fiind voluntara acolo au dat din umeri si nu au facut nimic, la fel ca restul ONG-urilor. Mi-e rusine mie ca stau intr-o tara in care unui copil i se zice in fata „Meriti sa mori!” chiar de catre personalul medical al unui spital de renume! Va rog, daca stiti cumva o asociatie serioasa care o poate prelua si ajuta, contactati-ma! Daca nu, macar dati un share acestui post! Este revoltator ce se intampla in Romania si cum astfel de copii mor sub ochii nostri! Este un copil care are nevoie urgenta de ajutor! Multumesc anticipat!
UPDATE: Maine o sa fie trimisa o comisie de la Protectia Copilului sa vorbeasca cu ea in legatura cu situatia ei familiala. De asemenea luni o sa fie contactata de cei de la ARAS-Asociatia Romana Anti-SIDA. Problema cu cei de la ARAS e ca ei nu preiau pacienti. Si cum cei de la ARAS au zis „din pacate organizatiile care aveau un astfel de serviciu – apartamente pentru tineri in situatia lor – nu mai au proiecte, statul nesustindu-le si astfel ne aflam in situatia de tot rahatul”, situatia nu e roz. Eu am scris azi toata ziua aproape! Sunt sperante! Sunt sperante! Dar inca nu am gasit nimic! Maine e sambata! Poate e cu noroc! Multumesc tuturor celor care s-au implicat, celor care inca se implica si celor care se vor implica!”