Cronica unui razboi intre Gabriela Firea si Arhiepiscopia Romano-Catolica din Bucuresti.
Mai intai, doamna de Voluntari l-a acuzat pe IPS Ioan Robu ca serveste grupuri de interese. Probabil alte grupuri de interese decat cele pe care le serveste doamna Firea.
IPS Robu nu aduce moaste la Bucuresti, iar doamna Firea nu isi poate face campanie pe la pelerinaje. Deci IPS Robu e rau.

Al doilea motiv tine de o cladire odioasa si ilegala, aflata buza in buza cu o catadrala. Se numeste Cathedral Plaza, iar doamna Firea nu vrea cu niciun pret sa o demoleze. Francisc Dobos, purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei Romano-Catolice, a scris pe pagina sa de facebook:

Asadar, doamna de Voluntari are un interes PERSONAL la Cathedral Plaza. Mare surpriza! Desi exista o decizie definitiva de demolare a cladirii, nimeni nu vrea sa o aplice. O decizie care, tinem pariu, nu va fi respectata. Pentru ca pe doamna Firea  n-o deranjeaza. Pentru ca in Bucuresti kitsch-ul este la el acasa si nimeni nu ia nicio masura.
Pentru ca rasar cladiri inalte, de sticla, langa vile interbelice cu doua etaje, iar noua nu ne pasa. Pentru ca la noi in oras kitsch-ul e regula.

Si am citit pareri pe facebook: de ce sa o darame, domnule, daca tot e construita?  Mii de astfel de cladiri, fara autorizatii in regula, sunt prin oras. Construite aiurea, pe spagi, cladiri monstruoase in zone istorice. Sigur, poate parea extrem, dar parerea mea e: sa se darame toate care nu sunt in regula! Dar sa plateasca cei care le-au construit si cei care au dat autorizatii, in frunte cu primarii. Din buzunarele lor.  Numai asa vom avea un oras frumos, nu haosul de acum!

Altfel ne transformam in sufrageria lui Pandele din Voluntari. Si nu mai avem mult.

de Silviu Iliuta

*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din cartePatul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
aaa

Lasă un răspuns