Din presă (Digi 24):
„Un gard al unui cimitir din Craiova a fost izolat termic.
„E o metodă bună, să nu răcească morții, să stea acolo bine la căldură”, glumește un craiovean.
Consolidarea gardului de la cimitir a fost cerută de o Regie subordonată Primăriei Craiova si a costat 8 000 de lei.”

„Doamna Olguţa Vasilescu, Primar al Craiovei, vă scrisei pentru că vrusei să va mulţumesc pentru tot ce făcurăţi pentru noi in 2014.
Eu locuiesc chiar lângă gard, pe a treia alee, a doua garsonieră pe stânga.
Nici nu ştiţi ce grea era viaţa de zombie înainte a-i pune dumneavoastră pe băieţi să izoleze termic gardul.
Mă trăgea frigul pe la oase de înţepeneam. Îmi venea să mă sinucid de frig! Dar, cum naiba să faci asta când eşti zombie?
Să mor eu că nu se poate!

Nu mai spun că la alegeri, când ieşeam să votăm pentru domnul Dragnea, ne era şi frică să ne apropiem de gardul ăla ca să nu îngheţăm. Ne cădeau falangele când puneam mâna pe el.
Acum, de când îl izolarăţi termic, e altă viaţă!  Iarna trecută fu mult mai bine!
Toţi locuitorii suntem pur şi simplu încântaţi de noile condiţii oferite. Femeile pot sta şi în tricou, iar bărbaţii sunt fanii dumneavoastră. Sunt morţi după Olguţa.
Două mici rugăminţi mai avem, dacă nu e cu supărare:
1. Puteţi să trageţi şi nişte geamuri termopan dublu stratificat? Fără ele arată aşa…ca un gard de cimitir.
2. În continuare nu e apă caldă la cişmea. Poate puteţi să faceţi ceva şi în privinţa asta.”

Ionescu Zombilică.

PS: Ne-am săturat să fim în cercul nostru strâmt …nemuritori şi reci! Multumim pentru căldură!

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

14694827_1839359349641889_73703758_n sursa poza: facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.