Home / (Pro)stirea zilei / Ce faci cand te suna cineva, mult prea insistent, pentru a-ti „prezenta o oferta”.

Ce faci cand te suna cineva, mult prea insistent, pentru a-ti „prezenta o oferta”.

M-a sunat cineva. O data, de doua ori, de trei ori. I-am raspuns, in cele din urma, si i-am spus ca nu pot vorbi.
Era o doamna, a inceput sa imi povesteasca despre asigurari.
-De unde aveti numarul meu?
-A, pai sunteti intr-o baza de date si aveti si in preieten care v-a recomandat…
-Ok, nu pot vorbi acum, doamna. Se poate sa reveniti?
Nici nu m-a bagat in seama. A inceput sa imi spuna cat de bine o sa fie daca ma asigur la ea, cum o sa ma umplu de bani daca imi rup o unghie. I-am spus ca nu pot vorbi. A continuat sa imi explice despre polite de asigurare. I-am spus din nou ca nu pot sa ascult. A continuat, „numai un minut”, care s-a transformat in cinci, apoi in zece. Am rugat-o sa revina. Iar. De prost ce sunt nu am inchis si am ascultat toata polologhia despre asigurari de case, incendii, pensii, masini. Un limbaj de lemn ingrozitor, mai rau ca al unui politician.
I-am cerut numarul de telefon. Cel privat, nu de la serviciu. Dupa cateva insistente, mi l-a dat.
Am sunat-o a doua zi.
-Puteti vorbi?
-Da.
-Atunci revin. A intervenit ceva.
Am tot sunat-o cateva zile la rand, dar am gasit cate o scuza. Nu am continuat niciodata discutia. Pana mi-a spus:
-Nu pot vorbi acum,
Am inceput sa ii povestesc despre televiziune: daca nu vrea un spot, o emisiune, o atentie. Tot imi spunea ca este cu familia si nu poate vorbi. Atunci am inceput sa ii citesc dintr-o carte, poate are vreo ruda care cumpara. Mi-a spus din nou ca nu poate vorbi, asa ca am inceput sa ii zic cate ceva despre politica.
-Numai putin! i-am zis.
Am tinut-o 20 de minute. E si acum pe fir. I-am pus muzica.
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliutacronicipebune

Cronicile unui barbat de Silviu Iliuta

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

 

Fragment din carte: :

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” n-1

Check Also

Se cauta actori.

Casa de casting mai cauta actori pentru urmatoarele roluri: 1. Actor in rolul principal, inalt, …

One comment

  1. Super tare.

Lasă un răspuns