Daca doriti o capra de baut, e la lactate, langa porcii lichizi.
12219491_1053358731349788_1878032401358771896_n
In sfarsit, cineva a definit perfect bărbatii: niste indispensabili.
Altfel, doamnelor, profitati de ofertă si luati 2 la pret de 1. Sunt din ăia cu puf!
Săptămana viitoare ii bagă pe ăia cu păr si cred că ii mai vreţi.

 

rr

Domnule, e bine să ai alternative.
Dacă nu iese bine la ecografie te duci la pompe funebre.
Mai rău e dacă ajungi acolo, te intinzi pe masă si crezi că esti la masaj.

 

12241785_10154306294343098_7932097769458886928_n
Dragi oameni de la „magazin-ul” naturist.
Chestiile alea pe care le vindeti si le consumati nu ajută deloc la dezvoltarea creierului!
Antireclamă totală!(sursa poza: Bogdan Bob Radulescu)

12270163_1144591985568834_216702132_n

Chiar nu stiam cu ce să o surprind de sarbatori.
Mă plictisisem de clasicele topoare pe care i le luam de  Crăciun si de grenadele de Anul Nou.
Intrasem intr-o rutină…
Mulţumesc!

*Pentru cele mai recente articole, da Like la pagina de facebook/cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune

Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.


 

 

 

 

Lasă un răspuns