Cum iti fur UN EURO din buzunar, in timp ce tu citesti ca fraierul acest articol.

Georgele, nu ma cunosti, dar daca ti-as cere acum sa imi dai un Euro, mi-ai da? Ma vezi curat, imbracat, ingrijit, spalat.
-Imi dau un Euro? ti-as zice. Vreau sa imi iau si eu o vila mai mare, cu piscina, lux sa fie, sa ma lafai ca boss de boss!
Nici macar nu ma dau sarac. Nu ma bagi tu imediat in p**da mamei mele? Eu asta as face cu un trantor, apt de munca si pus pe cersit.
Dar stai! Daca ti-as spune ca oricum iti fur acest EURO? In fine, nu chiar eu, dar as putea fi eu hotul, daca as intra in politica.
Cat ai citit aceste randuri, UN EURO ti-a spus la revedere. Cat tu stateai la calculator, iti beai cafeaua si citeai, UN EURO s-a hotarat sa plece din buzunarul tau. I-a pupat pe frunte pe fratii sai, care dormeau in buzunarul tau, si a taiat-o in Vest.
Statul roman va plati 21 de milioane de Euro, din banii romanilor. Banii care au fost deturnati de X, Y SI Z, in dosarul Teldrum, vor fi dati inapoi la UE si din banii tai. Nici nu iti mai pasa daca Dragnea era sau nu in capul listei. Concluzia ramane: FRAIERE, TU PLATESTI!
Ca sa fiu si mai dur cu tine, iti mai dau o veste proasta care te va face si mai nervos: platesti CATE UN EURO si pentru ala mic si pentru nevasta.
Trei Euro si-au luat adio chiar acum de la tine! Byeee! Pai ce sa iti fac daca ai citit pana aici?
Mai vrei?
Acesti 3 EURO erau doar pentru a acoperi gaura din dosarul Teldrum.
Daca te gandesti putin la cate dosare sunt azi pe rol, cu primarii care au furat bani, cu corupti, cu prejudicii de milioane, ajungi la concluzia tare de tot: numai AZI, tu, Georgel, lucrator cinstit, care ai facut prostia de a citi acest articol, ai de scos din buzunar vreo 10 Euro ca sa acoperi gaurile lasate de hoti. Numai AZI.

PAGINILE MELE DE FACEBOOK  Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”