Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Cand eram si eu flacau si in calduri am vrut sa agat o fata. Bine, eu voiam sa le agat pe toate, dar nu aveam nici tupeu, nici tehnica, si nico fizicul nu ma ajuta prea mult. Asa ca, la vreo 14-15 ani, am luat niste sfaturi de un vecin mai mare, care era intr-un fel idolul meu, pentru ca, la 17 ani, reusise sa se pupe cu limba cu bunaciunea cartierului, iar la un bairam, in timp ce bunaciunea dansa singura pe Mc Hammer, el o vrajea pe o studenta inalta si misto, pe balcon. O tinea in brate, el cu fundul pe lada cu cartofi, si ii dadea sa manance tort cu lingurita. In ochii mei, a devenit brusc un zeu.
Si m-a invatat:
-Cand dansati, cand intra un Modern Talking ceva, ii freci soldurile si ii gemi ceva la ureche. Vezi si tu ce spui, nu conteaza, important e sa gemi. Apoi, cam la a treia melodie, vorbiti putin de filme, de Pasarea Spin, de Shogun si o intrebi daca nu vrea sa mearga cu tine la film.
Mi-am pus la vedere cureaua smechera de la blugii Pyramid, am suflecat ca taranu’ manecile hanoracului Levis 501 si am invitat-o la dans pe o tipa mai mare, de liceu. O stiam, era din cartier, dar nu prea ne intersectam. Tot dansa cu niste fete si mi s-a parut mie ca e accesibila. Frumusica foc, bruneta, gropite, dar imbracata ca o maicuta. Poate de aia n-o invita nimeni. Era si cunoscuta in cartier ca Maica Tereza. Nu se intalnea cu baieti, nu vorbea, nimic. A acceptat.
Pe Modern Talking am inceput sa ii frec soldurile, tare de tot, apasat, ca pe coca, asa cum imi spusese ala. Pe a doua melodie, mi-am adus aminte ca trebuie sa gem la ureche, asa ca am inceput sa ii zic cuvinte la intamplare maicutei. Oricum nu ae intelegea nimic, important era sa ajunga la ea in cap niste sunete de mascul in calduri, asa mi s-a explicat.
-Piesa! Marfa! Acceleratie gravitationala! Cocostarc.
Iar pe a treia, dupa ce am simtit eu ca ii place, i-am zis:
-Auzi, iti place Pasarea Spin?
-Da, da, sunt moarta dupa actor bla bla…
-Dar Shogun?
-Vai, l-as vedea incontinuu…
-Atinci nu vrei sa vedem impreuna un film?
-Sigur, mergem. La ce film?
-Are prietenul meu o gramada de filme de dragoste acasa, are video.
Si vine ala, idolu’. Si zice, dupa piesa, sa il auzim si eu, si maicuta:
-Ba, Silviu, mi-a adus Titi trei VHS noi din Germania.
-De dragoste? intreaba maicuta.
-Da, da! Tot porno, stie Silviu, seria cu blonda.

In urmatorii ani, m-am uitat in alta parte cand treceam pe langa ea. Mai fugeam pe alt trotuar, ma mai faceam ca ma striga cineva. Pe la 20 de ani s-a uitat treaba si am inceput sa vorbim normal.
Azi mi-a dat mesaj tipa (vezi ca nu ti-am dar tag?😂):
-Ba, tampitule, ce masaj la solduri faceai… Si inca ceva: ba, muream sa vad si eu pornaciunile alea. Ce dracu m-ai lasat asa?

Cand esti prost…

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

tru

p

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *