„Ştii, mai omule,

îţi aminteşti ce împiedicat eram când m-am născut?
Habar nu aveam să merg şi atunci copilul tău cel mic m-a ajutat să mă ridic. M-a sprijinit cu mânuţa lui dragalaşă, iar eu am putut sta pe picioarele mele.
Apoi, am zburdat cu el, am alergat pe câmp, am mirosit floricele şi ne-am bucurat împreună de primăvară.
Nu am înţeles atunci de ce el a făcut o gaură în gard şi mi-a zis să fug, cu lacrimi în ochi.
Nu voiam să fug de lângă el.
Am inima plină de fericire când îmi vine în cap amintirea acelei zile.

Altădată, fata ta dragălaşă s-a împiedicat, a început să plângă în hohote, iar eu nu am ştiut ce să fac. I-am lins repede rana de la picior şi a început să râdă.
Apoi ea m-a mângâiat între urechi. Ador să fiu mângâiat între urechiuşe!
Şi mi-a dat numele de Ţucurel.
În ziua aceea am simţit că suntem prieteni şi am fost foarte fericit.
Îţi iubesc familia, îţi iubesc copiii şi mă simt minunat la casa voastră de la ţară.

Am înţeles de la mama mea că va este foame şi nu aveţi ce să mâncaţi.
Şi atunci trebuie să mă mâncaţi pe mine.
Eu am văzut foarte multă mâncare în bătătura voastră şi am văzut şi câtă mâncare aruncaţi zi de zi pentru că se strică.
Dar mama îmi spune că aşa este an de an, aşa au fost mâncaţi toţi frăţiorii mei.
Deşi aş vrea să mă mai joc cu copiii tăi, eu înţeleg că trebuie să faceţi asta.
Înţeleg şi sunt gata să fac orice. Nici măcar nu o să fug prin gaura aceea de gard pe care mi-a făcut-o fiul tău.
O singură rugăminte am, apoi o să vin singur la tine pentru a face ce trebuie să faci:
mai lasă-mă o zi, mai lasă-mă să zburd o zi cu copiii tăi.
Sau, dacă nu poţi, măcar o oră…”


Mulţumesc,

Ţucurel, un miel.

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu IliutaCosta 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

rddw

 

11 Comentarii la “Dacă mielul ar vorbi…

  1. Diana says:

    Impresionant si sensibil! Ai un talent deosebit, am trecut de la ras la plans citind articolul cu imbulzeala de la biserica…iar pentru miei sufar si eu in fiecare an pentru ca si eu am fost un copil care a facut o gaura in gard. Felicitari! E o placere de fiecare data cand intru pe blogul tau.

  2. Gyldone says:

    Emotionant si sensibil…like it!Deci cu de’astea’mi umbli…ne plimbi de la ras la plans si invers!Bine mai:)! Mi a placut ce ai scris si evident cu tot respectul ptr traditie, chiar cred ca avem ce manca fara sa fim nevoiti sa sacrificam aceste minunate fapturi, adeseori intr un mod barbar!

  3. sara says:

    Si eu, care intrasem sa ma relaxez puțin după o zi cu nervii pusi la grea încercare, ce sa vezi? Am plâns ,așa cum am facut-o
    De altfel toata perioada postului, atunci când vedeam știri cu sau despre cat de interesați sunt romanii sa mănânce niscai carnita frageda. Nu am înțeles nicicând aceste sacrificări in numele lui Hristos!? Vorbim de credință si noi, an de an ,vărsam sânge de mieluți nevinovați in postul Paștelui. Nu sunt ipocrita, sunt si eu creștină, dar consider ca poporul nostru a împrumutat pre multe obiceiuri păgâne, fara supărare…..

  4. Pingback: Dacă mielul ar vorbi… - Cronica Carcotasilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *