Abia astept sa treaca odata campania asta!

  Poate v-ati intrebat vreodata cum arata casa lui  Iron Man…  Baiat fin, cu 114% metal si restul de 15% muschi. FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta Am gustat, e bun, vi-l recomand cu drag la clatite albastre! PS: nu mai trebuie sa spalati farfuriile. Daca aveti niste vecini care nu platesc de 7 ani intretinerea, dar au in parcare un Mercedes nou, sa stiti sa sunt rude cu ele. La naiba, toti romanii suntem! Cica asa se face corect o impamantare la un bloc smecher, nou construit. Numai ca trebuie sa fie pamant adus la de Arsenie Boca. Si sa va rugati sa nu ploua. Mult de tot. Calurile alea, poarcele si vacurile mi-au stricat de tot gazonul cu copiturile! Pana cand pana calurilor?! FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune Cronicile unui barbat de Silviu Iliuta Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”. Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK FRAGMENT: „Dimineata unui grasan e asa: Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor. Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza. -Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare. Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului. Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine. Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
   
 
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *