„La cererea bisericii, o pictură murală de mari dimensiuni din centrul Bucureştiului urmează să fie ştearsă la începutul săptămânii viitoare. Pictura, semnată de câţiva artişti contemporani (Obie Platon, Irlo and Kero), se intitulează Sf Gheorghe şi Dragonul Jucăuş şi este o reinterpretare modernă a scenei clasice cu Sf Gheorghe ucigând balaurul. Este vorba despre un graffiti realizat în cadrul unui proiect de artă urbană, iar artiştii spun că au vrut nu doar să dea un pic de culoare şi viaţă locului – o zonă care arată foarte rău, cu clădiri ruinate sau părăsite – ci şi să surprindă trecătorii şi să-i îndemne la câteva clipe de meditaţie pe tema luptei dintre bine şi rău şi a relativităţii binelui şi răului.
Dar exact asta a făcut Preoţii şi enoriaşii s-au declarat jigniţi de forma şi semnificaţia picturii şi au cerut proprietarului clădirii – un olandez – s-o şteargă sau s-o modifice. “Mesajul este satanic şi nu e normal să vedem diavolul pe pereţi”, au spus enoriaşii.
Graffiti-ul va fi şters pe 11 mai, după ce a rezistat pe calcanul clădirii din Str. Băniei 5 mai puţin de 3 săptămâni. Înspăimântătoare eficienţă în distrugere, nu?”
Dintr-un articol de Vlad Petreanu : „Inchiziţia ortodoxă mai face o victimă”


Povestea diavolului verde care joacă şah

Un preot mergea pe o stradă. Când, deodată, zăreşte pe o clădire din apropierea bisericii, o operă de artă, un graffiti. Acesta:

Domnu' popă, da' Dali va place? (Un preot distruge o operă de artă. Bucureşti, 2015)

Apoi, ce s-a gândit preotul, scărpinându-se cu telefonul mobil în creştetul capului?
„Lucrarea aceasta e unealtă diavolului, pentru că, nu-i aşa, că să ne atragă, diavolul se ascunde în lucrurile cele mai la vedere. Cele verzi de exemplu! Aşa cum a apărut un balaur pe acest perete, mâine-poimâine poate să apară şi în iarbă! Si acolo nu îl mai vede nimeni!”

Apoi, ochiul de artist al preotului, a studiat şi mai atent opera:
„Are mai mult de două culori drăcovenia asta, nu are auriu în ea, poneiul îmbrăcat în roz e o ofensă adusă bisericii, iar calul lui Sfântu Gheorghe joacă şah! Şahul e un joc al Satanei!”

Preotul a dat din cap gânditor şi a purces în mers legănat şi cu un aer preocupat la biserică.
A trecut în grabă pe lângă jegul de langa biserica, a trecut pe lângă murdăria de pe zidurile de pe strada cu biserica şi a intrat.

Şi-a adunat enoriaşii şi le-a spus : „Dragii mei enoriaşi, mare grijă trebuie să aveţi, căci Diavolul se ascunde în iarbă şi în lucrurile verzi ! Ba mai mult, chiar lângă biserica noastră e unealta diavolului, se ascunde pe un perete! Şi trebuie stârpită!”

Pe preot nu l-au deranjat niciodată lucrări ca acestea:

ab

Nu, cum să îl deranjeze aşa ceva? Doar Gheorghe e nume de sfânt!
„Păi, Neagoe Basarab sau Ştefan nu sunt pictaţi pe biserici, zice preotul? Şi, priviţi cât auriu are!  In plus,nimeni nu joaca sah!” Unii enoriaşi aprobă, alţii dorm.
Apoi, preotul iese din biserica, trece pe lângă zidurile mâzgălite şi pline de mesaje obscene, pe lângă jegul de la poartă, ia jeep-ul şi ajunge la proprietarul clădirii.

Un olandez descurajat şi mirat îi spune că nu a vrut să ofenseze pe nimeni şi nici să supere enoriaşii.
Ba, culmea tupeului olandez: acesta i-a zis că el nu este diavolul! Şi nici măcar nu il cunoaste pe Satana!
Sustinea ca e  doar un iubitor de artă, care a vrut să dea Bucureştiului nişte culoare.

Preotul a izbândit: lucrarea va fi ştearsă!
Iar el, de acum încolo, fiind primul critic de artă care a reuşit să distrugă o operă, va lua calea muzeelor din România.
Va analiza  monumentele din toată ţara! În doi ani vor rămâne mai puţin de un sfert din lucrări.
Apoi va ajunge în străinătate. Să vezi acolo deranj! Va curăţa lumea de diavoli! Apoi va interzice Campionatul Mondial de Sah!
Tot ce e verde şi are o tablă de şah va fi ars pe rug!

PS: Lăsând gluma la o parte, lucrarea din Strada Baniei a fost ştearsă de pe perete. Pentru că asa a vrut preotul.
Asta nu e deloc poveste.
Se intampla, nu la 1300, ci in 2015, in Bucuresti, Romania. Cică, Europa!
Mişto ţară, ai?
Cine mai protejează arta pe aici? Nici naiba!

Păi, dacă un popă a reuşit să distuga o operă de artă, pentru că el a considerat că „mesajul este satanic şi nu este normal să vedem Diavolul pe pereţi”, de acum ne putem aştepta la orice. Nu?
Dar, domnul preot, Satana este pictată şi pe pereţii bisericilor, nu? Pai, ce facem?!
Apoi, pot să jur cu mâna pe inimă, că am văzut niste table de şah pe uşile unor taxiuri. E jale mare, Diavolul e peste tot!

Şi încă o întrebare:
Domnu’ preot, da’ Dali va place? Că şi el cam bagă verde.

CONTINUAREA: AICI-JE SUIS GRAFFITI

 

sursa poze: facebook UPDATEDD

 

Recente

14 Comentarii la “Domnu’ popă, da’ Dali va place? (Un preot distruge o operă de artă. Bucureşti, 2015)

  1. Gyldone says:

    Strigator la cer!La cererea bisericii, aceasta lucrare va fi ștearsă??? De când dispune „biserica” și cum a ajuns sa se erijeze „biserica” în critic de artă?? Oricum la noi în tara, arta adevărată nu este apreciata și habar nu au acești purtători de patrafire ce înseamnă să pui suflet și pasiune într o lucrare…Mi e sila și de cei care au dat curs „acestei cereri”..întrebarea e: ce facem noi, restul care ne sesizam doar de pe margine?!

  2. Valive says:

    Cred ca preotului i-a fost frica ca diavolul sa nu fie mai inteligent decat el.
    Ce ar fi daca cei de la Detroit ar distruge peretii pictati de Diego Rivera tocmai pentru ca nu sunt in ton cu apucaturile anticomuniste ale noilor conduceri?

  3. Demerzel says:

    Doamnelor și domnilor, asta face religia ortodoxă: închide mintea oamenilor și orice lucru ce nu convine unei maimuțe e lucru satanic iar o icoană cu puțină gheață pe la ochi, ținută la temperatura camerei, e lucru sfânt.

    Acum știu de ce Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu: a fost mai deștept și mai luminat decât un atotputernic.

    Charlie Hebdo, versiunea românească.

  4. Preda Mariana says:

    mai bine zis diavolii sunt chiar ei popii, cand te botezi platesti mii de lei la nunta la fel si nici cand mori nu scapi, s-au imbogatit pe spatele poporului au vile si masini de lux.

  5. kris says:

    vom pastra vesnic in inimile noastre aceasta minunata opra de arta. vreau sa-mi pun si in dormitor macar o copie, ca sa nu uit nici un mic detaliu a capodoperei distruse de purtatorii de patrafire.

  6. kris says:

    merci pentru sfat, Silviu. doar ca holul nu e al meu, e spatiu””public””. acolo trebuie sa ma conformez cu gusturile tuturor coabitantilor, ca nu e hol de muzeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *