Home / (Pro)stirea zilei / Fii bun! Adopta o cratima!

Fii bun! Adopta o cratima!

Sta in fata usii tale, pe prag, abandonata de oamenii rai. A fost aruncata si parasita de toti, inclusiv de tine.
Te-ai gandit vreodata ce simte ea in momentele astea?
Ce? Crezi ca daca e o simpla cratima nu are suflet?
Te inseli!
Ar fi trebuit sa fie cu tine peste tot.
Si atunci cand ai scris primul biletel de dragoste: „Vrei sami dai prietenia ta?”
Si la scoala. Ai ignorat-o de atatea ori. „Intro sambata miam luat caiete.”
Plange. Ti-ai batut joc de ea.
Imagineaza-ti ce simte cand tu scrii pe facebook: „fati”, „dami”, „la vazut”, „intro zi”
Se simte abandonata, ignorata. Singura pe lume! Sufletul ei e distrus.
Ar fi trebuit sa fie acolo, cu tine!
Acum te poti revansa: ADOPTA O CRATIMA!
Ia-o din fata usii, primeste-o in casa ta si ai grija de ea!
E buna, e iubitoare si te ajuta mult in viata.
O sa vezi ca, odata ce vei adopta o cratima, oamenii isteti nu te vor mai bloca pe facebook.
Nu iti vor mai comenata: „Bai, idiotul asta are drept de vot!”
Cu ajutorul ei vei intelege cuvinte noi, despre care tu credeai ca sunt in engleza: „asculta-l”, „ia-le”, „inscrie-te”, „ia-mi”, „impusca-te”, „du-te”…
Nu iti cere de mancare, nu iti cere bani de buzunar, nu are nevoie de bona, nu vrea sa ii faci cadouri scumpe.
Tot ce isi doreste e sa iti aduci aminte de ea atunci cand scrii.
Deschide-i usa! Fii bun!

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.  Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Citeste si: DE CE SUNT CRACANATI BARBATII DE LA SALA DE SPORT?

FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

 

 

tru

Check Also

E frumos la noi la mare.

1. Daca ai adormit pe plaja si te trezesti cu ceva in fund, sa stii …

5 comments

  1. Tizule, îmi place scriitura ta, dar, cu părere de rău, nu mă regăsesc în cele scrise aici… Am adoptat TOATE cratimele, toate-toate..! Si nu le voi abandona niciodata..! Ma scoate din sarite ignoranta celor care „scriu” aruncînd literele cu furca… Nu mai zic nimic ca-mi creste tensiunea…

  2. Foarte adevarat , dureros de adevarat.Pacat de bunatatea asta de cratima.

  3. Sper să urmeze și „doar” la adopţie!
    Dialog în piață:
    – Ce dorește domnu’?
    – Decât cartofi!
    – De cât?
    – Da, decât cartofi!

Lasă un răspuns