Ii stiti?
Am doi vecini in cartier. Ea trening rosu cu dunga alba, el trening rosu cu dunga alba. Ea sapca verde, el sapca verde. Cred ca pana si chilotii ii au la fel.


Am nimerit odata la o petrecere cu ei si i-am intrebat:
-Va luati haine din acelasi magazin sau le faceti la comanda?
-A, nu… a vrut el sa deschida gura.
-Stai, Puiu, ca zic eu! l-a intrerupt ea. Nu avem aceleasi marimi, e greu sa gasim intr-un magazin, asa ca pe unele le luam asa, sepci, ciorapi, blugi, cum ar veni, iar…
-Iar pe altele, intervine el…
-Stai ca vorbeam eu, Puiu! ii taie ea vorba. Iar pe altele le fac eu la comanda.
-De ce faceti asta? intreb. Ca sa aratati ca va iubiti sau ca…
-Da! Si pentru ca noi doi suntem…
-Suntem UNUL, zice el.
-Suntem UNUL, dar vorbeam eu, Puiu!
Am ezitat vreo doua minute, dar in cele din urma nu m-am putut abtine:
-Aveti si chiloti la fel?
Ea a ras.
-Ha, ha, ce nebun esti? Uneori.
Atunci m-am uitat la el.
-Nu te strang?
-Ce? sare ea.
-Pe el il intreb. Are voie sa vorbeasca?
-Haha, da!
-Puiu, ii zic. Te strang Tanga? Ca pe ai ei i-am vazut adineauri, cand s-a aplecat.
De atunci nu mai vorbesc cu mine. M-au blocat si pe facebook, de pe contul lor comun “Florentina si Paul”.
Oricum mi-e mila de el. Si pentru ca atiu ca se apropie ziua lui (culmea, nu sunt nascuti in aceeasi zi!), i-am luat deja doua cadouri: o pereche de coa*e si chilotii de mai jos:

 

FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune

 

(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)

Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.


 

 

 

 

Lasă un răspuns