Ne-am intors in Comunism. Nu toti, dar cei de la Politia Mehedinti, sigur da.
Raul Ghenciu, agent de politie la IJP Mehedinti a iesit in strada sa protesteze impotriva mizerabilei Ordonante 13.
„Dacă în urma anchetei disciplinare, poliţstul va fi găsit vinovat de încălcarea statului poliţistului, bărbatul riscă un avertisment sau chiar să-şi piardă locul de muncă”, spune avocatul Alexandru Digă. (Digi 24)
Pentru toate capetele patrate care au declansat cercetarea disciplinara:
Stiu ca statutul politistului nu ii permite sa participe la mitinguri politice. Dar acela nu a fost unul. 500 000 de oameni au protestat impotriva unei mizerii.
Statutul de politist nu anuleaza dreptul lui de a fi CETATEAN.
Si cand are uniforma pe el, si cand o da jos, omul, care are meseria de politist, are familie, are copii. E ingrijorat cand cativa hoti vor sa atace statul de drept. Pentru ca si el, politistul, vrea sa isi creasca copiii intr-o tara care functioneaza pe principii sanatoase, nu o tara a faradelegii.
In acest context, participarea in afara programului la protestul impotriva OG 13, nu este doar o alegere, ci o datorie. Omul vrea doar ca hotii sa fie pedepsiti, nu iertati.
Cat despre Politia din Mehedinti: doar aparent ati trecut de anul ’89. Practicile voastre, mentalitatea, sunt la nivelul anului 1987. Aveti turnatori, pentru ca unul dintre voi i-a facut poza politistului la miting. Aveti securisti, pentru ca nu stiu cu altfel va puteti numi, daca ati inceput cercetarea impotriva baiatului asta.
Si, uitati un aspect important. ESENTIAL: un politist jura credinta tarii, nu unui partid sau unei gasti de politicieni, oricare ar fi ei.
Daca baiatul asta va fi dat afara, suntem o natie de lasi si comunisti! Pentru el ar trebui sa iesim toti in strada! Pentru dreptul lui de a fi cetatean.
El e un politist adevarat!
Bravo, Raul! Respect!
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. “50 Shades Darker”
Citeste si: Bate-ti iubita de Valentine’s Day!
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment CARTE:
„Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.
Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o.
Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.
Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine.
Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă.
Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini:
-Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex!
Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare.
Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin.
Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
Raul Ghenciu este numele polițistului!!!