*Acest jurnal de superagent are la baza întâmplări reale, cu oameni reali, dintr-o ţară reală.
Să îi zicem…România.

Ora 8. În baie, acasă la etajul 4.
Visul meu e să fiu James Bond. De când m-am înscris în Agenţia Naţională Antifraudă numai la asta mă gândesc.
Sunt dur, sunt puternic, sunt agent ANAF!
„Da, iubita, ies acum, îngeraş. Nu mai ţipa la mine, te rog!”

Ora 08 35. În faţa sediului ANAF.
Mama lor de parcagii, iar trebuie să îi dau ăstuia 5 lei!
Ce fac?!
Dau şpagă sau îl amendez? Ce ar face James în situaţia mea?
Îi dau şpagă, altfe îmi zgârie maşină. Dar, într-o zi…

Ora 10. Piaţa Obor, tarabe.
Urăsc urzicile, nu le-am putut suporta niciodată.
La prânz bunica îmi dădea mâncare de urzici, iar seara ciorbă de lobodă cu orez. Urăsc şi loboda!
Orezul îmi place.

Ora 10 02. Piaţa Obor, pe trotuar.
Baba asta are urzici contrafăcute! Păi, dacă nici eu nu mă pricep la urzici?!
Are 3 lei în plus în buzunarul stâng şi îi lipseşte o frunză pe o legătură! Pe mine nu mă duce nimeni de nas!
„Aveţi etichetă pe urzici?”
„Nu am, maică!”
„De ce?”
„Nu creşte cu eticheta!”
„AHA! Atât! Agent Mironică face dreptate! ”
Îi confisc toate urzicile, îi frig o amendă de 20 de milioane. Şi închisoare pe 10 ani!
Ba nu, pe 20! Că a zâmbit!

anaf2

anaf1

Ora 10 20. Piaţa Obor, Hala Nouă.
Baba aia  îmi aducea aminte de bunica mea!
Încă din şcoala promiteam să ajung un superagent, iar ea nu a crezut niciodată în mine.
Moşul asta are două fire de lobodă în plus pe tarabă şi 50 de bani în minus în gestiunea din borsetă!
Ce ar face Bond în situaţia asta? Ar arunca piaţa în aer, normal!
Ce face agent Mironică?
„Se confisca toată loboda, amendă 50 de milioane şi închisoare pe viaţă! Apoi, când legea ne va permite o să va executăm!”

Ora 10 26. Telefon important
„Da, şefu’! Cum adică nu pot face asta? A, înţeleg. Dar pot măcar să arunc piaţa în aer??”
Camera pe mine: „Mironică. Pompiliu Mironică.”
Ar trebui să îmi schimb numele.

Ora 12 10 Alimentară Piaţă Matache
„Deci, în ce ţară de rahat trăieşti agent Mironică! Dacă erai în Anglia locul ăsta era aruncat pe loc în aer!”, gândesc eu în gândul meu.
Grave fraude la raftul din alimentară: dintr-o eugenie lipseşte un biscuite, iar la o cercetare amănunţită constat că din altă eugenie lipseşte crema!
În plus, vânzătorul are un dinte de aur nedeclarat.
Închid definitiv alimentara asta!
Presimt că, poate nu acum, dar peste câţiva ani, se va face un film despre mine.

Ora 13 00. Pe stradă.
Telefon important.
„Da, şefu’, am înţeles. Nu căutăm în cavourile familiei Lăzărescu şi Costache. Nu e tablouri, doar ni se pare, că bate lumina prost.”
Măcar să se facă un film de desene animate, dacă nu unul adevărat.

anaf 3

Ora 13 56. Firmă de copiat hârtii.
Observ că unele foi se copiază pe faţă, iar unele pe faţă-verso. Ceva pute aici!
Cel de la copiator are 3,28 lei în plus în buzunarul stâng. Asta e şpagă, mister!
„De ce ai bani în plus, infractorule?”
„Îi ţineam pentru cafea de la aparat!”
Aha! Cafea nedeclarată într-o firma de copiere! Nasul meu de agent îmi spune că aici e o reţea internaţională de cafegii!
Să îmi amintesc să trimit echipajul după ce mănânc.

Ora 14 10. Şaormerie. Cu de toate.
Mmmm, mmm, mmm, ce bună e asta cu de toate, mori mâncând!
„Şefu’, luaţi şi restul 40 de bani!”
„Păstrează-i, ce dracu’ să fac cu măruntul ăla?”

Ora 14 44 WC-ul unei benzinării.
Telefon important
„Da, şefu, am înţeles, mergem la adresă şi căutăm numai sub pat, nu şi în pereţi!”

Ora 16 00. Şaormerie.
Informatorii mi-au dat un pont bun! Un agent bun are mereu informatori buni!
Fraudă în gestiune de 40 de bani!!! Nimic nu scapă ochiului vigilent al legii!
Dacă nu mi-ar plăcea atât şaorma ăstora aş închide-o!
„Amneda 50 de lei şi mustrare cu degetul arătător:”Tz, tz, tz, tz!!”

Ora 17 10 Magazin important. Patroana e verişoara lui Şefu’.
„Sarutmana, aţi fraudat ceva azi?”
„Nu, Pompilica, eşti cretin?!”
„Sarutmana! Va duc eu maşina la spălat azi sau o spălaţi singură?”

Ora 18 00 Parcarea ANAF.
Urăsc parcagiii ăştia! De câte ori îmi iau maşina personală mă fac de 5 lei!
La câţi bani le-am dat, pînă azi schimbam şi eu Solenza aia.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”
CARTI, DE AICI.<

 

 

12 thoughts on “Jurnalul unui Superagent ANAF – day 1, confiscarea urzicilor babei.

  1. Sara says:

    Pai, da, ca asa e la noi! Cand spunem si noi ca incepe sa miste ceva pentru normalitate in tara, apare un ” Garcea” de-asta si ne da o palma dupa ceafa. ” Vreti normalitate? Ce sunteti nebuni? Pe noi normalitatea ne debusoleaza!” Si asta e valabila in toate domeniile de activitate.

  2. infractoarea nr 1 says:

    Eu as intreba super agentul ANAF urmatoarele: daca ar fi fost masa sau bunicasa, care are o pensie mizera, sau nu are deloc, si vindea niste amarate de urzici sa isi ia o paine iar mai fi dat amenda? Ca doar amarata aia nu statea de placere
    pe strada cu urzici de vanzare…parerea unui umil contribuabil…zic.

  3. mihai says:

    Cea mai tare…
    Cica cea mai mare amenda de la ANAF a fost data la gradina zoologica…au gasit un leu in plus….in cusca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *