Tin sa-i raspund si eu lui Ion Cristoiu, care a intrebat: „cine o sa le dea dat manifestantilor lasere diseara, in Piata Victoriei?”


„E o poveste veche si conspirativa, maestre.
Eram cu familia si niste prieteni pe plaja, la Mamaia, mancam porumb. Imi amintesc ca ieri: era pranz de sfarsit de septembrie si tremuram pe plaja. Nu aveam bani sa mergem in sezon. Plaja era destul de pustie.
Dintr-o data, s-a apropiat de noi o nava spatiala cu patru roti. Din ea a coborat un barbat cu antene uriase, dar putea fi si palarie. Avea langa el un robotel, ca R2 din Razboiul Stelelor. Numai ca asta avea urechi si latra. Dupa aceea, a coborat o forma de viata cu codite si fusta cu flori.
Acum, gandindu-ma mai bine, imi dau seama ca erau agenti veniti din viitor pentru a ne inarma si a ne ajuta sa dam jos Guvernul Tudose. Ca in Terminator 2, dar fara Arnold.
Am luat trei la zece lei de la fiinta cu codite si mi-a dat si un cornet cu seminte bonus. Apoi mi-a zis: „manca-ti-as gura ta, aia care vine diseara in Piata Victoriei nu are nevoie de lasere? Mai iei si pentru ei?”
Apoi a aparut o gaina, care a nascut un pui viu. Imediat, acesta a intrebat: „unde e maestrul Cristoiu? I-am adus pensia si o placinta facuta de mama. Alta intrebare?”

Un prieten de-al meu a raspuns simplu: „Un vanzator din Obor o sa le dea lasere. At trebui arestat!”. Va rog sa ii raspundeti si voi maestrului Cristoiu. Este in plina ancheta jurnalistica si informatiile i-ar prinde foarte bine acum.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK  Silviu Iliutacronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.

Fragment:
„Mă întâlneam cu Maria în fiecare seară în scara blocului.
Îmi povestea cum o să fie în America, cum o să-l întâlnească pe Mickey Mouse, iar eu lăcrimam și îi puneam mâna pe fund.
Îmi promitea că o să îmi scrie atunci când va ajunge scenaristă la Hollywood, iar eu îi strecuram mâna pe sub tricou. Îmi promitea că o să ne vedem peste maxim un an, când o să vină în țară, iar eu căutam să tacă pentru a o putea săruta cu limba.
În ultima seară…
– Mâine dimineață am avion. Zburam mai întâi la Paris…
Am înghitit în sec și i-am mângâiat sânii cu ambele mâini.
Ba chiar am continuat să o fac, trist și apăsat, când pe lângă noi a trecut domnul Marinache. Nu îi mai păsa, nu mai avea nicio reputație de apărat.
La plecare m-a sărutat cu limba.
– Nu fi trist, da?! O să ne vedem, mă amăgește.
– Sigur, dacă zici tu. Dar nu te pot lăsa pe tine în țară și să plece doar ei?
Mi-a pus degetul pe buze, apoi mi-a înghițit limba flămândă.
Ultimul sărut.
– Băiețică, plec să termin bagajele. Uită-te pe geam. Uită-te… și azi.
M-am rușinat. Să ce? Ea știa că o urmăresc?”

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *