7

r3

Nu stiu exact la ce categorie o gasiti… Incercati la „ochelari rama neagra” sau „obiecte de Anticariat.”
r1

Blonda. Plecata la mare. Prin februarie.
Si Mamaia nici macar n-are aeroport.
Problema e ca raman fara baterie.

r4

Mai, nu prea esti fiinta Umana. Ne cam omori pe toti cu limba aia a ta…

r6

Le iau! Dar vreau si un ursulet cu fluiericeaua afara si maricica. E pentru o fata.

r2Dati foarte bine la poza.
Data viitoare sa ii eliminati pe pacalicii aia doi din fata.

r9

Si uite: asa se fac floricelele! Iei porumbul in gura, scoti usurel bobitele, apoi incepi sa faci „brrrrrrr” din buze. Numai floricele scuipi! Te angajeaza astia la mall!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
aaa

 

 

tm_campaign=link_tit_1″>aici

.

5 Comentarii la “Mare e gradina facebook! (142)

  1. Pingback: Mare e gradina facebook! (142) – Stiri.US

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *