Nikoleta, pentru ca Nicoleta era prea putin, sora cu Poptamas si verisoara cu Cerebel.  Daca Facebook asta ar avea vointa proprie, s-ar sinucide cand ar citi ce suporta de la voi.

12800374_198823523811244_9212346846336277639_n
Ete si prima vara, petenelor!
A esit gheoce ii,  inflorit petu niile.
Maine. Nverzeste toata earba, petenelor.
Si ne dam jo-s Ugegeurilii!

Untitled-2
Draga Luuuuna, raspunsul este: in mod normal NU, dar trece timpul mai placut.
Nu stiu ce se intampla daca pui pe degete aspirina pisata.
S-ar putea sa reusesti asa. Trebuie intrebat un doctor.

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliutacronicipebune

Untitled-1
Buna ziua, Florin care e fidel, romantic si nu minte.
Sunt domnisoara Virgula si te anunt ca te caut si eu, dar nu te gasesc niciodata, Florinele.
Si doamna Punct te cauta disperata.
Chiar asa, nu ne vrei deloc?!

daca
Dar esti cuie, nu ai ce sa faci.
Tot ce mai trebuie sa faci e sa iti gasesti ciocanul potrivit si sa traiesti fericita si batuta in cap toata viata.
*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliutacronicipebune

Cronicile unui barbat de Silviu Iliuta

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

 

Fragment din carte: :

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” n-1

17 thoughts on “Mare e gradina facebook! (statusuri ep. 98)

  1. MIhalachi Ionel says:

    Silviu,felicitari pentru munca ta.
    Ai toate „condimentele” in comentariile tale mai putin „amar”,dar il simti din plin dupa ce vezi asa multi … neinspirati.E trist, dar nu renunta. Poate doar asa se vor pune pe invatat si nu vor mai posta toate tampeniile.

Lasă un răspuns