Home / (Pro)stirea zilei / Mizeria nationala numita „sa dam atentii pentru invatatoare si profesoare”.

Mizeria nationala numita „sa dam atentii pentru invatatoare si profesoare”.

Am citit pe facebook urmatoare postare:

16729519_10212278742186071_6894249755270159429_n
Si doare. Prostia parintilor doare.
Draga doamna, draga domnule,
Ai un copil in scoala si de fiecare sarbatoare te inghesui sa duci invatatoarei cadouri scumpe?
Intri in competitie cu miile de marlani care considera ca un parfum de firma dat invatatoarei o sa faca sa ii creasca ceva neuroni copilului sau?
E destul! Reseteaza-te! Cand eram mici duceam ghiocei, nu Gucci… ei!
Poata ca, daca le duci obiecte de valoare, unele profesoare iti vor favoriza copilul. E posibil! Dar, care e interesul tau? Ca ala mic sa cresca istet, instruit, sa stie sa se descurce in viata? Sau sa invete mai putin si, daca se poate, dar sa aiba note mai mari? Ce mesaj ii dai copilului? „Am bani, ba! O cumpar cu tot cu scoala, da-o dracu’ de invatatura!

cd

Din competitia asta, a parintilor disperati sa dea cadouri scumpe, un singur omulet are de pierdut: elevul. Nu, copilul tau nu va fi mai destept, daca invatatoarea lui are o noua bratara de aur! Ci mai prost pregatit, pentru ca ai mituit invatatoarea sa se poarte mai atent” cu el ! Nu, nu o sa stie mai multa matematica, daca profesoara lui tocmai a primit un cos cu cosmetice.
Dar tu, facand lucrurile astea, realizezi doua lucruri:
1. Iti bati joc de o sarbatoare ca 1 Martie. O transformi in ceva mizerabil, intr-o competitie nationala a spagarilor. Campionatul National de Spagi al Parintilor Iresponsabili.
2. Iti inveti copilul ca asa merge in viata. Ca asa se va descurca mai usor. Cu o spaguta la invatatoare, una la angajare, una ca sa isi ia permis. Strecurandu-se, in stil romanesc. Practic, din primii ani de viata ii arati clar care e calea de urmat: NU INVATATURA, CI SPAGA.
Si, la final, draga parinte, da-mi voie sa iti spun: degeaba ai fost in piata zilele astea, daca peste cateva zile ii vei da invatatoarei un parfum. Degeaba ti-ai pus #rezist galben si frumos la profilul de facebook, daca maine te duci sa dai spaga ca sa iti tragi gaze.
Scuze, dar… cea mai grea revolutie e aia din tine.

PS: despre profesorii care accepta cadouri scumpe, mai are rost sa spun ca sunt penibili?
Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. “50 Shades Darker”

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone. -Crezi că au adormit? o întreb. -Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește. Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen. Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei. Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat. Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum. Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei. I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia. -Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche. -Bine, gemi! -Nu pot, Aliona e trează. În pana mea! Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări. -Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice. -Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice. -Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot. Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo. -Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona. -Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy. -Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar în ochi.” aaa

Check Also

De la bloc. (31)

De Silviu Iliuta–cronicipebune Asa arata un om hotarat! Primim doar fete, 90-60-90. Se accepta si …

12 comments

  1. Adina- Nicoleta Zepa

    Ești tare, Silviu, foarte tare!
    Iar eu sunt…educatoare
    Care primește mărțișoare ,
    Mărțișoare realizate de mânuțe minunate!

    Acum serios vorbind și fără rimă , cel mai greu mi-a fost la serbări sau evenimente de acest gen ,1 Martie, 8 Martie, să educ părinții că NU vreau cadouri de nici un fel , cel mult o floare, însă am reușit , iar acum nu mai trebuie să subliniez acest fapt la fiecare generație de copii pentru că vorba circulă și deja și ce nou veniți știu regula: se poate și fără !

  2. Sper sa citeasca articolul asta si profesorii/ invatatorii care trec cu vederea sau umilesc un copil pentru ca nu are bani/ cadou asa cum vor ei sau cum cred ei ca li se cuvine! Eu am fost copilul umilit de invatoare/ profesori pt ca nu am avut nimic sa le dau (chiar situatia asta o aveam acasa). Acum cu fetita mea la gradinita ma lovesc de parinti batuti in cap care pe langa cadoul de rigoare (ceva scump, evident) vor sa dea si un plic (toata lumea stie cum castiga saracii educatori, asta este justificarea)! Mi se pare ca nu se mai termina mentalitatea asta de 2 parale! Daca ai bani, NU TREBUIE NEAPARAT SA TE ETALEZI! Sau mai simplu, poti sa-ti lipesti o hartie cu situatia ta financiara in frunte si in felul asta esti si tu satisfacut ca toata lumea stie ca ai bani si nici nu mai propagi o situatie care devine penibila!

  3. Sunt educatoare intr-o gradinita de la sat. Ma socheaza, de fiecare data cand se aduc in discutie astfel de subiecte, pt ca nu pot sa cred ca ajungi sa fii la mana parintilor, subjugat de niste amarate de cadouri, auzi: si de plicuri cu bani, banuiesc! Oameni buni, nu generalizati si nu aruncati cu noroi in intreaga breasla a educatoarelor/ invatatorilor! Nominalizati-i, pt ca poate asa se vor simti penibil! Copiii nostri vin cu un buchetel de flori sau bomboane de ciocolata de 8 martie, iar 1 martie este sarbatorit, asa cum stim, prin daruirea unui martisor de la taraba si nu de aur!

  4. Domnule Iliuță, bun articol. Totuși nu sunt de acord cu expresia de la final „strecurat românește”. Îmi pare rău că aveți aceasta impresie, și probabil ca a-ți cunoscut suficienți romani care se strecoară. Dar ma înfurii de fiecare data când aud asa ceva. Lucrez cu străini și nu vad diferență de caracter și apucături. Și ma doare când aud romani ca arunca noroi în ceilalți romani. Ma gândesc de fiecare data la copii de școală care se rușinează cu părinții ca să fie mai interesanți. România nu e o excepție, o cloaca mondiala. În Germania de exemplu șpagă e atât de comuna încât nici nu o mai observa. Dar nu sunt mai drepți decât noi., romanii… Asa ca informație.

    • Mda… discutabil. Am cunoscut, stiu bine despre ce vorbesc. Dar aveti dreptate, in Bulgaria sau in Orient e la fel sau chiar mai rau.

    • Aici chiar trebuie să intervin, deoarece observ domnule Văile că împroșcați cu noroi ceva/pe cineva unde nu pot fi de acord.

      Am plecat din România, eu împreună cu o geantă mică, la vârsta de 18 ani.
      Din ce cauză? ?? Serios? Din cauza faptului că după ce am terminat liceul peste tot mi s-a cerut șpagă. Nu am dat nicăieri, niciodată, nimic.
      Am o mătușă educatoare care a stat ani la rând supărată deoarece a activat pe cunoștința X dîn cadrul poliției Bacău pentru a-mi scoate pașaportul mai repede, iar eu copilă nu am știut să acționez în consecință.
      Îmi aduc și acum aminte de cuvintele ei „Sunteți prost crescuți, m-am făcut de rușine, mi-a bătut omul obrazul… Măcar o cafea, se găsea de dat! ”
      Am plecat cu pașaportul plătit, că doar nu era gratis, spre alte zări.

      Trăiesc de 17 ani în Germania, iar eu șpagă nu am dat și nici nu am primit vreodată.
      Am lucrat în toți acești ani în diverse domenii, inclusiv medical.
      De la pacienți nu aveai voie niciodată să primești ceva peste valoarea de 5€. Tot ce se primea drept mulțumire, ajungea împărțit cu toți colegii, de la o ciocolată la o floare pusă în geam/pe masă pentru a ne încânta pe toți.
      Există șpagă, de asta sunt sigură, dar este la un nivel foarte înalt – acolo unde se câștigă milioane săptămânal. ..

      Ceea ce afirmați dvs. chiar mă jignește, deoarece eu am ales să trăiesc aici tocmai datorită faptului că nu sunt presată de ideea/faptul primirii sau dării de șpagă.
      Sigur ați trăit vreodată în Germania?
      Sănătate și speranță în mai bine!

    • Am citit comentariul dv si poate aveti dreptate, nu trebuie generalizat, insa am si eu copil si a mers la scoala in Romania pana in clasa a -5 a( 3 ani de gradinita). A fost un chin avand o situatie financiara precara. L-am putut inscrie la o gradinita din alt capat al orasului fata de unde locuiam, doar facand o ” donatie” pentru 2-3 patuturi si semnand ca nu le voi cere la terminarea gradinitei… penibil. Am reusit sa schimb gradinita cu una din cartierul in care locuiam ” donand” 200€ – cica pentru o usa de termopan. Nu stiu cine avea nevoie intr-adevar de aceasta usa… gradinita? Sau doamna directoare tocmai isi renova apartamentul- spun asta ptr ca ” chitanta de donare” a fost scrisa si semnata cu creionul… mda. Suntem crezuti prosti, doar pentru ca mergi si te umilesti la ei pentru drepturile copiilor nostrii.Apoi a urmat scoala, fiecare sedinta fiind organizata cu acelasi scop”bani”… bani ptr paznic, bani ptr perdele, white bord, banci noi, varuit… si cred ca stiti cu totii ca lista este fiarte lunga!!! Ideea este ca in clasa a- 5-a ne-am mutat in Suedia. Pe langa faptul ca copii sunt luati din fata casei cu autobuz scolar si adusi inapoi , ei mananca zilnic la scoala pranz cu tot ce presupune acesta, doua feluri de mancare, fructe , legume, fursecuri, lapte.Toate acestea sunt GRATIS.Mai mult de atat nu se percep uniforme, parintii nu cumpara nici un fel de rechizite , niciodata!! Totul se ofera gratuit din partea scolii, inclusiv tablete, laptop.Copii nu isi cara rechizitele acasa. Vin cu mana in buzunar, se prefera program mai lung la scoala ( respectiv pana la ora 4) insa timpul ramas dupa svoala este doar ptr relaxare!!!! ( fara teme). Deja cred ca nu trebuue sa mai specific ca nu exista nici un fel de traditii, sarbatori, zile onomastice in care sa oferi ” atentii”. Scuze ptr povestea mea lunga, ar fi fost fff multe de spus, am rezumat cat am putut pentru a se putea intelege esentialul!

      • Sa stiti ca si in alte tari se doneaza pt scoala/gradinita. D.ex. in Austria, pt gradinita si scoala Waldorf, care este subventionata de stat partial. Parintii donneaza in functie de venituri si nr. de copii. Iau in Suedia, plateste statul orice, fiindca acolo oamenii muncesc si isi platesc impozitele, nu ies la pensie la 40 de ani, nu primesc ajutoare si stau degeaba etc. Plus ca sunt una dintre cele mai bogate tari. Noi nu suntem. Dar comparam mere cu pere. Pentru orice se plateste in viata, nimic nu e gratis. Dar, revenind la articol, 1 martie e sarbatoarea primaverii, nu a spagii. Lanturile de aur nu ar trebui sa isi gaseasca locul …

  5. In ultimul an cand am predat in Ro aveam o clasa de 13 seral – multi (dar nu toti!) oameni necajiti care aveau mare nevoie sa termine liceul. Era penibil sa vezi cum li se inchideau ochii in timp ce eu trebuia sa le vorbesc despre … reactiile nucleare.

    Cand a venit teza atunci cand am intrat in clasa pe catedra era o sticla … de lichior de protocale sau ceva oribil de genul asta. Le-am multumit si le-am zis ca din (ne)fericire eu nu beau asa ceva si ar fi pacat sa strice asa ‘bunatate’ pe mine. (Cativa chiar s-au prins la poanta asta!)

    In cele din urma in ultima zi le-am promis ca am sa incerc sa-i ajut (cam jumatate din ei erau la corigenta) daca imi pot prezenta un singur subiect din toata materia pe care l-au inteles cel mai bine. Am reusit in felul asta sa-i trec aproape pe toti (in afara celor care n-au venit).

    Faptul cel mai amuzant a fost de data asta am gasit pe catedra … „Schimbarea la fata a Romaniei” a lui Cioran. Mai tarziu am aflat ca diriginta lor (o profa cu care eram aliat politic impotriva unor colegi de cancelarie care citeau Romania Mare) ii sfatuise asta.

    Am acceptat-o cu conditia sa-mi scrie cateva cuvinte care sa-mi aminteasca de ei: au facut-o, scriindu-mi ceva banal si fortat, dar cartea am carat-o dupa mine la +9k de km, ca sa-mi aduca aminte cat de ‘corupt’ am fost. 😉

    Si inca ceva: nu, nu e nimic periculos sa dai un 5 celor pe care-i vezi ca se chinuie, dar macar incearca. Insa, in opinia mea este incalificabil sa-i dai unui copil bun o nota mai mica decat merita, doar pentru ca sa-l fortezi sa-ti dea ceva. Mai tineti minte scena finala din „Procesul de la Nuremberg”?

    Ernst Janning: Judge Haywood… the reason I asked you to come: Those people, those millions of people… I never knew it would come to that. You must believe it, You must believe it!

    Judge Dan Haywood: Herr Janning, it „came to that” the first time you sentenced a man to death you knew to be innocent.

  6. Gabriela Yavuz

    Eu locuiesc în Turcia şi am fost plăcut surprinsă de faptl că aici profesorii nu primesc cadouri.

Lasă un răspuns