Bun si util! Dari reede modelul bunicilor!
Sunt creatorul de moda Nebotezatu si va prezint colectia mea. Mai intai avem palaria-capac:

Aceasta creatie este fix pentru misogini, dar spre surprinderea mea, este cumparata de femei. Are si o utilitate incredibila: ridici capacul si arunci acolo, sub el, cateva doze de bere sau pungi de chipsuri etc… Daca nu iti ajung, o dezbraci si folosesti sacul din dotare. E frumos!

A doua creatie a mea se numeste: „palaria de un leu”.

Am prezentat palaria si la London Fashion Week, a avut mare succes. Are avantajul ca punga se pune pe cap dupa folosire, dupa golire. In felul acesta, in ea raman resturi alimentare si urme de grasime, care intra in contact cu parul fetei. Asadar nu mai este nevoie ca ea sa isi trateze parul la coafor cu diverse prostii sau sa se spele pe cap cu sampon.
Alta creatie, si ultima, este rochia pentru gratar:

Este destinata femeilor din familiile de melteni. Ca sa nu mai lase hartii si pet-uri prin padure, ei sunt invitati la plecare sa le agate pe rochia mamicii.

de Silviu Iliuta

*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din cartePatul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
aaa

Lasă un răspuns