Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

 

 

 

 

O femeie politist sta in masina, iar in fara ei este o copila de 14-15 ani plina de sange. Cu hemoragie.  Nu  a stabilit numeni daca fata a avut relatii sexuale cu prietenul ei sau a fost violata. Nu pot publica aici filmarea, nu ma lasa sufletul, dar  o gasiti pe net.   

Ma pun in locul unui politist. Sa vezi o fata plina de sange si sa nu cobori din masina sa o ajuti, inseamna sa ai sensibilitatea unui bolovan.  Ma pun in locul unei femei. Sa fii o viitoare mama si sa nu iti pese deloc ca un om, un copil, e ranit, pentru mine e de-a dreptul halucinant. Stiu, o sa spuneti ca doar politistii sunt asa, ca oricum toata lumea e pornita azi, pe buna dreptate, impotriva Politiei. Dar…

Cei de la Protectia Copilului spun ca fara a facut sex de bunavoie cu prietenul ei. Ce sex liber consimtit e ala care o face pe o fata de 14 ani sa ajunga cu hemoragie in plina strada? Va pot spune eu ce am patit cu Protectia Copilului: am sunat la ei acum vreo doi ani (am pus si articol pe blog). Un copil de 4-5 ani era tinut de mama sa in zapada, descult, in tricou, la cersit. Am sunat la PC Sectorul 6 si mi-au zis ca nu tine de ei, sa sun la Sectorul 5, dar a doua zi pentru ca e 17 fara 10 minute, iar acum se termina programul. Le-am trimis email, mi-au raspuns peste cateva luni. Apoi…

Am vazut zilele astea si un filmulet, un experiment Euractiv. Un tip isi batea prietena pe strada. Vreo douazeci de oameni, poate chiar mai multi, care au vazut scena, au trecut nepasatori. Cu alte cuvinte, in Romania de azi, poti rupe in bataie pe strada o femeie si nimeni sa nu intervina. Un romani poate muri in fata altor romani, iar ei sa se uite nepasatori. Mie asta mi se pare halucinant.

Nu numai politistii sunt asa. Toti suntem. Asta e tara. Doamna politist e un profesionist de doi bani, ea nu a inteles ca trebuie sa fie in slujba cetateanului, prietenul lui. Politistii ii schimbam. Dar cu restul romanilor? Cu ei ce facem?

 

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

CARTI LA OFERTA:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

tru

One thought on “Ne-a murit si ultima farama de empatie.

  1. Topyc says:

    Experimentul ăla e un pic periculos… Adică dacă e să te bagi în așa ceva, e recomandat (părerea mea) să te bagi serios (adică direct violent), altfel e posibil să urmezi, că nu e ca și cum ăla așteaptă să-i zică cineva „ho mă!” și brusc are o revelație că greșește… Deci oricum nu e de bine, ori o lași să ia bătaie, ori te bagi și probabil te ia poliția…

Lasă un răspuns